Preotul nu este izvorul, ci instrumentul milostivirii: papa Francisc, viitorilor duhovnici

RV 09 mar 2018. Sfântul Părinte a primit azi în audiență preoții nou sfințiți și seminariștii care au participat săptămâna aceasta la cursul despre forul intern și sacramentul spovezii organizat de Penitențieria Apostolică. Ținând cont de apropierea adunării sinodale dedicată tinerilor, organizatorii au ales o temă despre mărturisirea sacramentală a păcatelor și discernământul vocațional.

Papa Francisc: «Voi, confesorii, mai ales voi, viitorii confesori, aveți avantajul – să spunem astfel – de a fi tineri, și prin urmare, de a trăi sacramentul reconcilierii ca ”tineri între tineri”. Nu rareori, apropierea de vârstă ușurează și dialogul sacramental, datorită unei afinități naturale a limbajului. Aceasta poate constitui o facilitare și o circumstanță de trăit în mod adecvat, pentru edificarea unor autentice personalități creștine. Cu toate acestea, este o condiție din care nu lipsesc limitele și chiar riscurile, pentru că sunteți la începutul slujirii voastre și, prin urmare, trebuie încă să dobândiți întregul bagaj de experiență pe care un confesor înaintat îl are după decenii de ascultare a penitenților».

Pontiful a îndemnat viitorii duhovnici să redescopere ceea ce Sf. Toma de Aquino numea ”dimensiunea instrumentală” a slujirii preoțești. ”Preotul confesor”, a afirmat pontiful, ”nu este izvorul milostivirii, nici al harului. Este, desigur, un instrument indispensabil, dar întotdeauna un instrument. Când preotul pune stăpânire pe acest lucru, împiedică ceea ce Dumnezeu vrea să realizeze în inimi. Această conștientizare trebuie să ajute la dobândirea unei vegheri atente cu privire la riscul de a deveni «patronii conștiințelor», mai ales în raportul cu tinerii, a căror personalitate este încă în formare și, de aceea, mult mai ușor de influențat”. În al doilea rând, a continuat Sfântul Părinte, este necesar ca duhovnicii ”să știe să asculte întrebările mai înainte de a da răspunsurile”. Ar fi o atitudine greșită, a spus mai departe pontiful, atunci când unul dă răspunsuri fără să se preocupe să asculte întrebările tinerilor și, acolo unde este necesar, fără să caute să trezească întrebările autentice. ”Duhovnicul este chemat să fie un om care ascultă: ascultarea umană a penitentului și ascultarea divină a Duhului Sfânt”.

Atunci când aceste două aspecte se regăsesc împreună, colocviul sacramental se poate deschide spre discernământul vocațional.
Papa Francisc: «Colocviul mărturisirii sacramentale a păcatelor devine astfel ocazie de întâlnire pentru a se dispune amândoi, penitent și duhovnic, în ascultare față de voința lui Dumnezeu, descoperind care poate fi planul său, dincolo de forma vocației. Într-adevăr, vocația nu coincide, nici nu poate vreodată să coincidă cu o formă! Aceasta ar duce la formalism. Vocația este raportul însuși cu Isus, un raport vital și de neînlocuit. [...] Dragi tineri preoți, viitor preoți și dragi penitențieri, fiți mărturisitori ai milostivirii, fiți ascultători umili ai tinerilor și ai voinței lui Dumnezeu față de ei, fiți întotdeauna respectuoși față de conștiința și libertatea celui care se apropie de confesional, pentru că Dumnezeu însuși iubește libertatea lor. Încredințați-i pe penitenți Celei care este Scăparea păcătoșilor și Maica milostivirii!»

(rv - A. Dancă)