2018-01-22 13:45:00

Papa Francisc la predica Sf. Liturghii de la Lima, în Peru: ”Isus te cheamă și pe tine!” (text)


RV 22 ian 2018. ”Isus te cheamă și pe tine! El continuă să meargă pe drumurile noastre și continuă să bată, ca odinioară, la ușa inimilor noastre ca să reaprindă speranța și aspirațiile noastre”: a spus papa Francisc la ultima Sfântă Liturghie celebrată ieri la Lima, în Peru, înainte de a se întoarce la Roma. Sfânta Liturghie a fost prezidată de Suveranul Pontif la baza aeriană ”Las Palmas” din capitala peruviană la ora locală 16.15 (ora României 23.15). Potrivit organizatorilor, au luat parte la ritul sacru aproximativ un milion și trei sute de mii de credincioși din toate diecezele țării latinoamericane. Agenda de duminică a călătoriei apostolice s-a desfășurat în întregime la Lima și a început la ora locală 9, când papa a prezidat rugăciunea canonică a Orei a treia împreună cu călugărițele de viață contemplativă la sanctuarul ”Señor de los Milagros”. Succesiv, papa a mers la catedrala Limei, dedicată Sfântului apostol și evanghelist Ioan, unde s-a rugat la relicvele sfinților peruvieni. La ora 11.00, papa a avut o întâlnire cu episcopii țării la arhiepiscopia capitalei, după care a recitat rugăciunea ”Angelus” împreună cu credincioșii în ”Plaza de Armas”. La ora 16.15, la baza aeriană ”Las Palmas”, papa a prezidat Sfânta Liturghie. La ora 18.30, pe aeroportul din Lima, a avut loc ceremonia oficială de plecare cu direcția Roma, unde pontiful a ajuns luni, 22 ianuarie, în jurul orei 14.00.

Cea de-a 22-a călătorie apostolică a pontificatului a început luni, 15 ianuarie, când papa Francisc a ajuns în Chile pentru o vizită de trei zile, sub genericul ”Pacea mea o dau vouă!”. Între 18-21 ianuarie, pontiful de origine argentiniană s-a aflat în Peru, unde călătoria apostolică a avut ca generic ”Uniți de speranță”.

Revenim la predica Sfintei Liturghii de la Lima. Papa Francisc a făcut un comentariu la lecturile biblice ale duminicii, a treia din timpul liturgic de peste an după calendarul roma sau latin, cu predicarea profetului Iona în orașul Ninive și, în evanghelie, vestirea Împărăției lui Dumnezeu cu chemarea primilor discipoli. Redăm în continuare, în traducerea noastră de lucru, omilia Sfântului Părinte:

«"Ridică-te, mergi la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo vestea pe care ţi-o spun eu!" (Iona 3,2). Cu aceste cuvinte Domnul se adresa lui Iona punându-l în mișcare către cetatea cea mare care era să fie distrusă din cauza multelor sale rele. Îl vedem și pe Isus, în evanghelie, pe drum către Galileea ca să predice vestea sa cea bună (cf. Mc 1,14). Ambele lecturi ne revelează un Dumnezeu în mișcare în fața cetăților de ieri și de astăzi. Domnul pornește la drum: merge la Ninive, în Galileea, la Lima, Trujillo, Puerto Maldonado. Domnul vine aici. Se pune în mișcare ca să intre în istoria noastră personală și concretă. Am celebrat aceasta de curând: este Emanuel, Dumnezeu care vrea să stea întotdeauna cu noi. Da, aici la Lima, sau oriunde trăiești, în viața de zi cu zi a muncii mereu la fel, în educația fiilor, plină de speranță, printre aspirațiile și obligațiile tale; în intimitatea casei și în zgomotul asurzitori al străzilor noastre. Acolo, în mijlocul drumurilor prăfuite ale istoriei, Domnul îți vine în întâmpinare.

Uneori ni se poate întâmpla același lucru ca lui Iona. Orașele noastre, cu situații de durere și injustiție care se repetă zi după zi, pot trezi în noi tentația de a fugi, de a ne ascunde, de a ieși din rând. Iar motivele, lui Iona și nouă, nu lipsesc. Văzând orașul am putea începe să constatăm că ”există cetățeni care dobândesc mijloacele adecvate pentru dezvoltarea vieții personale și familiale”, și acest lucru ne bucură, dar ”sunt foarte mulți ’non-cetățeni’, ’cetățeni pe jumătate’ sau ’resturi urbane’, care stau la marginile străzilor noastre, care merg să trăiască la marginile orașelor noastre fără condițiile necesare pentru a duce o viață demnă, și ne doar când constatăm că, de multe ori, printre aceste ’resturi umane’ se văd fețele multor copii și adolescenți. Se vede fața viitorului.

Văzând aceste lucruri în orașele noastre, în cartierele noastre – care ar putea să fie spații de întâlnire, solidaritate și bucurie – ajunge să provoace ceea ce am putea numi ”sindromul lui Iona”: un spațiu de fugă și de neîncredere (Iona 1,13). Un spațiu pentru indiferență, care ne transformă în anonimi și surzi în fața celorlalți, ne face să devenim ființe impersonale cu inima aseptică, și cu această atitudine facem rău sufletului poporului, acestui nobil popor. După cum observa Benedict XVI, ”măsura umanității se determină esențial în raportul său cu suferința și cu cel suferind. (…) O societate care nu reușește să-i accepte pe cei care suferă și nu este în stare că contribuie prin com-pasiune la a face astfel încât suferința să fie împărtășită și purtată chiar lăuntric este o societate crudă și inumană” (enciclica ”Spe salvi”, 38).

Când l-au arestat pe Ioan Botezătorul, Isus a mers în Galileea ca să predice Evanghelia lui Dumnezeu. Spre deosebire de Iona, Isus, în fața unui eveniment dureros și injust cum era arestarea lui Ioan, intră în cetate, intră în Galileea și începe de la ace mică populație să semene ceea ce avea să fie începutul celei mai mari speranțe: Împărăția lui Dumnezeu este aproape, Dumnezeu este în mijlocul nostru. Evanghelia însăși ne arată bucuria și efectele în lanț pe care aceasta le produce: a început cu Simon și Andrei, apoi Iacob și Ioan (cf. Mc 1,14-20) și, începând de atunci, trecând pe la Sfânta Roza de Lima, Sfântul Turibio, Sfântul Martin de Porres, Sfântul Ioan Macias, Sfântul Francisc Solano, a ajuns până la noi, fiind vestit de ceata de martori care au crezut în El. A ajuns până la Lima, până la noi pentru a ne angaja din nou, ca un reînnoit antidot la globalizarea indiferenței. Pentru că în fața acestei Iubiri nu se poate rămâne indiferenți.

Isus i-a chemat pe discipolii săi să trăiască astăzi ceea ce are savoarea veșniciei: iubirea pentru Dumnezeu și pentru aproapele. Și o face în unica manieră în care o poate face, de o manieră dumnezeiască: trezind blândețea și iubirea milostivă, trezind compasiunea și deschizând ochii lor ca să învețe să vadă realitatea de o manieră dumnezeiască. El invită la stabilirea de noi legături, noi alianțe purtătoare de veșnicie.

Isus străbătea cetatea. O face împreună cu discipolii săi și începe să vadă, să asculte, să acorde atenție celor care au cedat sub mantia indiferenței, loviți de pietrele marelui păcat al corupției. Începe să dezvăluie atâtea situații care sufocă speranța poporului său trezind o nouă speranță. Îi cheamă pe discipolii săi și îi invită să meargă cu El, îi invită să străbată cetatea, dar schimbă ritmul lor, îi învață să se uite la ceea ce până acum treceau cu vederea, indică noi urgențe. Convertiți-vă, le spune, Împărăția cerurilor înseamnă a-l întâlni în Isus pe Dumnezeu care amestecă viața sa cu viața poporului său, se implică și îi implică pe ceilalți ca să nu se teamă să facă din această istorie o istorie de mântuire (cf. Mc 1,15.21șu).

Isus continuă să meargă pe străzile noastre, ca odinioară continuă să bată la uși, să bată la inimi ca să reaprindă speranța și aspirațiile: ca degradarea să fie depășită prin fraternitate, nedreptatea învinsă de solidaritate și violența stinsă cu armele păcii. Isus continuă să cheme și vrea să ne dăruiască ungerea Spiritului său pentru ca să mergem și noi să ungem cu acea ungere capabilă să vindece speranța rănită și să reînnoiască privirea noastră.

Isus continuă să meargă și retrezește speranța care ne eliberează de raporturi fără conținut și de analize impersonale și cheamă să ne implicăm ca plămadă acolo unde suntem, unde ne este dat să trăim, în colțul acela de fiecare zi. Împărăția cerurilor este în mijlocul vostru – ne spune – este acolo unde știm să folosim un pic de blândețe și compasiune, unde nu este teamă să facem spații pentru ca orbii să vadă, paraliticii să meargă, leproșii să fie curățați și surzii să audă (cf. Lc 7,22) și, în acest fel, toți cei pe care îi credeam pierduți să se bucure de Înviere. Dumnezeu nu obosește și nu va obosi să meargă pe cale ca să ajungă la fiii săi. La fiecare dintre ei. Cum vom aprinde speranța dacă lipsesc profeții? Cum vom înfrunta viitorul dacă ne lipsește unitatea? Cum va ajunge Isus în atâtea locuri dacă lipsesc martorii îndrăzneți și hotărâți?

Astăzi Domnul te cheamă să străbați împreună cu El cetatea, te îndeamnă să străbați împreună cu El cetatea ta. Te cheamă să fii discipolul său misionar și în acest fel să devii părtaș la acel murmur necuprins care vrea să răsune mai departe în orice colț al vieții noastre: Bucură-te, Domnul este cu tine!».

Papa Francisc este al doilea pontif care efectuează o vizită în Chile și Peru, cele două țări primind călătoria apostolică a Sfântului Ioan Paul al II-lea în 1987, respectiv, 1985. În același timp, cea de-a 22-a călătorie internațională a papei Francisc în Chile și Peru constituie cea de-a șasea vizită a pontificatului în America: Brazilia (2013), Ecuador, Bolivia și Paraguay ( 2015), Cuba și Statele Unite ale Americii (2015), Mexic (2016) și Columbia (2017).

De amintit, de asemenea, că papa Francisc a efectuat șapte călătorii apostolice în Europa, tot atâtea în Asia și două în Africa.

Următoarea călătorie apostolică a Sfântului Părinte este programată în Italia la 17 martie 2018, când pontiful efectuează un pelerinaj la sanctuarul Sfântului Pius din Pietrelcina (Padre Pio).

(rv – A. Dancă)








All the contents on this site are copyrighted ©.