Papa Francisc în Chile. Discursul de la sosire

16 ianuarie 2018. «Este o bucurie pentru mine să mă pot afla din nou în ținutul latino-american și să-mi încep vizita în iubitul meleag chilian care m-a găzduit și m-a format în anii tinereții mele; aș vrea ca acest timp petrecut împreună cu voi să fie și un timp de gratitudine pentru marele bine primit», a spus Sfântul Părinte marți, 16 ianuarie, în cadrul întâlnirii cu autoritățile statului, reprezentanții societății civile și membrii Corpului diplomatic, la centrul cultural ”Palacio de La Moneda” din Santiago de Chile, sediu unde a avut loc și vizita de curtoazie la președintele țării.

«Chile», a continuat pontiful, «s-a distins în ultimele decenii prin dezvoltarea unei democrații care i-a permis un deosebit progres. Recentele alegeri politice au reprezentat o manifestare a solidității și maturității civice atinse, acest fapt dobândind o deosebită importanță în acest an în care se aniversează 200 de ani de la declarația de independență.»

Referindu-se la responsabilitatea avută de fiecare generație de "a-și însuși luptele și cuceririle generațiilor precedente" și de a le conduce spre ținte mai înalte, pontiful a evidențiat:

Papa Francisc: «Binele, asemenea iubirii, dreptății și solidarității nu se obțin odată pentru totdeauna, ci se cuceresc zi de zi. Nu este posibil să te mulțumești cu ceea ce ai obținut în trecut, limitându-te la a te bucura de aceasta fără a te gândi că mulți dintre frații noștri suferă încă situații de nedreptate ce ne interpelează pe toți. »

«De aceea», a evidențiat, «vă aflați în fața unei provocări mari și interesante: de a vă implica pentru ca democrația, visul părinților voștri, cu mult dincolo de aspectele formale, să fie într-adevăr un loc al întâlnirii pentru toți. Să fie un loc în care toți, fără excepție, să se simtă chemați să edifice casa, familia și națiunea. Un loc, o casă, o familie, chemată Chile: [o țară] generoasă, primitoare, care-și iubește istoria, care se implică pentru prezentul conviețuirii sale și privește cu speranță la viitor».  Și, amintind cuvintele sfântului Albert Hurtado, Sfântul Părinte a spus: «O națiune, mai mult decât pentru granițele sale, mai mult decât pentru pământul său, pentru lanțurile muntoase, pentru mări, mai mult decât pentru limba și tradițiile sale este o misiune de împlinit. Este viitorul. Iar acel viitor se joacă, în mare parte, prin capacitatea de ascultare avută de poporul și de autoritățile sale».

În primul discurs rostit în Chile, în cadrul întâlnirii cu autoritățile statului, reprezentanții societății civile și membrii Corpului diplomatic, Sfântul Părinte a evidențiat importanța ascultării celor din urmă, a celor lipsiți de un loc de muncă, a celor aflați în imposibilitatea de a-și întreține propriile familii; a populațiilor autohtone ce sunt deseori uitate; a migranților care bat la poarta acestei țări și a tinerilor, preocupați de găsirea unor mai bune oportunități, îndeosebi în plan educativ.

La finalul discursului, pontiful a amintit esența caracterului chilian, și anume "vocația de a fi, voința încăpățânată de a exista." "Vocație la care cu toții sunt chemați și față de care nimeni nu  poate fi exclus sau dispensat. Această vocație necesită o opțiune radicală pentru viață, îndeosebi în toate formele în care aceasta este amenințată."

RV/AM