Să învățăm de la sfântul Iosif cum să depășim momentele de obscuritate: papa Francisc, la "Sf. Marta"

18 decembrie 2017. În necazuri, în angoase, în momente de obscuritate, să învățăm de la sfântul Iosif care "știe cum să treacă prin momentele de întuneric", "cum se ascultă vocea lui Dumnezeu", "cum se merge mai departe în tăcere" – a spus papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată luni dimineață, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican.

Inspirându-se din Evanghelia liturgiei zilei, după sfântul Matei 1,versetele 18-14, în care se relatează despre nașterea lui Isus, pontiful ne propune să reflectăm asupra sentimentelor care-l încercau pe  Iosif când au început să se manifeste primele semne ale sarcinii Maicii Domnului, îndoielile care asaltau, șușotelile lumii și, după lupta interioară, decizia de a o lăsa pe ascuns astfel încât să nu o expună, hotărâre ce se schimbă radical odată cu intervenția Domnului care, printr-un înger care i-a apărut în vis, îi spune: "Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale".  

Papa Francisc: «Iosif lupta înăuntrul său și, în mijlocul acelei bătălii interioare, intervine vocea Domnului care-l îndeamnă să se ridice, îndemn pe care-l găsim de atâtea ori în Biblie, la începutul unei misiuni; îl îndeamnă să se pună în mișcare și să o ia pe Maria acasă la el, să-și asume responsabilitatea situației, să ia problema în mână și să meargă mai departe. Iosif nu s-a dus la prieteni pentru a găsi înțelegere, nu s-a dus la psihiatru pe a-l ajuta să interpreteze visul avut. A crezut [în cuvântul Domnului]. A mers mai departe asumându-și situația (…) Care situație? Două lucruri: paternitatea și misterul.»

Referindu-se la asumarea, de către Iosif a paternității lui Isus, fapt ce reiese și din "genealogia lui Isus", în care apare ca fiu al Iosif, așa cum se credea, Sfântul Părinte a explicat: «El și-a asumat o paternitate care nu era a lui: venea de la Tatăl, și a exercitat-o pe îndelete, nu doar prin sprijinul acordat Mariei și copilului, dar și prin asumarea obligației de a-l educa pe Isus, de a-l învăța o meserie, de a-l ajuta să aibă maturitatea unui bărbat. El își asumă o paternitate care nu este a lui ci este a lui Dumnezeu. Și aceasta fără a spune niciun cuvânt. În Evanghelie nu este niciun cuvânt spus de Iosif: omul tăcerii, al ascultării tăcute.»

Reflectând asupra asumării, de către Iosif, a misterului întrupării lui Dumnezeu, la împlinirea căruia ajută prin viața și munca tăcută, prin asumarea paternității și a tuturor obligațiilor care decurg din aceasta în vederea creșterii și educării lui Isus, pontiful a spus despre sfântul Iosif că era «umbra lui Dumnezeu Tatăl. Și dacă omul Isus a învățat să spună "tată" Tatălui ceresc pe care-l cunoștea în calitate de Dumnezeu, a fost datorită vieții și mărturiei lui Iosif: omul care-i poartă de grijă lui Isus, omul care-l crește pe omul ce duce la împlinire orice paternitate și orice mister, fără a lua nimic pentru sine.»

RV/AM