Papa Francisc, la "Sf. Marta": Creștini în tensiune, nu ascunși în depozitul vieții

RV 25 sep 2017. O invocație înălțată la Domnul ca să ne învețe ”aspirația spre răscumpărare”. Papa Francisc, la predica Sfintei Liturghii celebrată în dimineața de luni, 25 septembrie 2017, în capela Casei Sf. Marta, a prezentat câteva considerații la prima lectură biblică a celebrării euharistice (Esd 1,1-6; Ps 125; Lc 8,16-18), luată din cartea lui Esdra (1,1-6). Pericopa biblică amintește momentul în care poporul lui Israel a fost eliberat din robie. ”Domnul l-a vizitat pe poporul său și l-a condus din nou la Ierusalim”, a subliniat Sfântul Părinte, care a pus accentul pe cuvântul ”vizită”, un termen important în istoria mântuirii pentru că ”orice eliberare, orice acțiune de răscumpărare a lui Dumnezeu este o vizită”.
Papa Francisc: «Când Domnul ne vizitează, ne dăruiește bucurie, ne conduce într-o stare de mângâiere. A recolta în bucurie. Da, au semănat cu lacrimi, dar acum Domnul ne mângâie și ne dă această mângâiere spirituală. Mângâierea nu se întâmplă doar în acel timp, este o stare în viața spirituală a oricărui creștin. Toată Biblia ne învață acest lucru».

Pontiful a îndemnat la curajul așteptării în ce privește vizita lui Dumnezeu la fiecare dintre noi. Există ”momente mai slabe” și ”momente mai puternice”, dar Domnul ”își va face simțită prezența” întotdeauna, cu mângâierea sa spirituală, copleșindu-ne de bucurie. Este important a aștepta acest eveniment cu ajutorul celei mai smerite dintre virtuți, speranța, care ”întotdeauna este mică”, dar ”de multe ori este puternică atunci când este ascunsă ca jarul sub cenușă”. În acest fel, creștinul trăiește ”în tensiune” spre întâlnirea cu Dumnezeu, spre mângâierea ”pe care ne-o dă această întâlnire cu Domnul”. Dacă un creștin nu este în tensiune spre această întâlnire, este un ”creștin închis”, ”pus în depozitul vieții”, fără să știe ce are de făcut. Papa a spus că este important să recunoaștem adevărata mângâiere, pentru că ”există și falșii profeți care par să mângâie, dar ne înșală”. Consolarea nu este ”o bucurie care se poate cumpăra”.
Papa Francisc: «Mângâierea Domnului te atinge înăuntru și te mișcă, îți conferă o creștere a carității, credinței și speranței; te face să plângi pentru păcatele tale și, când privim la Isus și la pătimirea lui Isus, să plângi împreună cu Isus. De asemenea, îți înalță sufletul la cele din Cer, la realitățile lui Dumnezeu; îți liniștește sufletul în pacea Domnului. Aceasta este adevărata mângâiere. Nu este un divertisment – divertismentul nu este ceva negativ, atunci când este bun: suntem oameni, avem nevoie – dar mângâierea te ia și tocmai prezența lui Dumnezeu se simte și te face să recunoști: acesta este Domnul».

Papa amintește să-i mulțumim în rugăciune Domnului ”care trece” ca să ne viziteze, ca să ne ajute să ”mergem înainte, pentru a spera și a duce Crucea”. Odată primită, mângâierea trebuie să fie păstrată în memoria vieții de zi cu zi.
Papa Francisc: «E adevărat, mângâierea este puternică și nu se păstrează la fel de puternică – este doar un moment – dar lasă urme. A păstra aceste urme înseamnă a păstra în memorie, după cum poporul [ales] a păstrat [amintirea] acestei eliberări. «Noi ne-am întors la Ierusalim pentru că El ne-a eliberat de acolo». A aștepta mângâierea, a recunoaște mângâierea și a păstra mângâierea. Și după ce trece acest moment puternic, ce rămâne? Pacea. Pacea este ultimul nivel de mângâiere».

(rv - G. Aquilino – A. Dancă)