2017-09-11 13:51:00

Papa Francisc în Columbia. Cartagena: Sf. Liturghie și Angelus: da unei culturi a vieții, nu unei culturi a violenței


RV 11 sep 2017. ”De la creștini se cere să dea naștere, începând de jos, unei schimbări culturale astfel încât, la o cultură a morții și a violenței să răspundem cu o cultură a vieții și a întâlnirii”: a spus papa Francisc la ultima Sfântă Liturghie celebrată în cadrul călătoriei sale apostolice în Columbia, duminică, 10 septembrie 2017, în portul orașului Cartagena de Indias. Celebrarea euharistică a început la ora locală 16.30 (ora 00.30 a României) și a precedat cu câteva zeci de minute ceremonia de plecare din Columbia. Pontiful a ajuns luni pe aeroportul Roma-Ciampino în jurul orei 12.30, revenind în Cetatea Vaticanului după o nouă vizită de mulțumire la icoana Fecioarei Maria din bazilica Santa Maria Maggiore.

Înainte de Sfânta Liturghie de duminică, papa Francisc a binecuvântat la Cartagena prima piatră a Casei pentru cei fără adăpost și a Operei ”Talitha Qum”. Succesiv, a recitat rugăciunea ”Angelus” în fața bisericii Sfântul Petru Claver – evident, la ora locală 12.00, ceea ce înseamnă ora 20.00 în România. Călătoria apostolică a papei Francisc în Columbia a început miercuri, 6 septembrie, și a cuprins mai multe orașe, începând cu Santa Fe de Bogotá, capitala țării, și continuând cu Villavicencio și Medellin, pentru a se încheia duminică în orașul portuar Cartagena cu o Sfântă Liturghie solemnă la care au participat aproximativ 500 de mii de persoane.

La celebrarea euharistică s-au folosit rugăciunile și lecturile biblice ale duminicii (a XXIII-a din ritul roman sau latin), papa Francisc remarcând că în această zi Cuvântul lui Dumnezeu, în special pagina evangheliei (Mt 18, 15-20), „ne vorbește de iertare, îndreptare, comunitate și rugăciune”. În cadrul predicii sale de la Cartagena, orașul declarat de Columbia ”sediul drepturilor omului”, pontiful a condamnat traficul de droguri care, a afirmat, ”lovește în mod direct în demnitatea persoanei umane și sfărâmă încetul cu încetul chipul pe care Creatorul l-a plăsmuit în noi”.
Papa Francisc: «În al patrulea discurs al Evangheliei după Matei, Isus ne vorbește nouă, celor care am hotărât să mizăm pe comunitate, care apreciem viața în comun și visăm un proiect care să-i cuprindă pe toți. Textul care precedă prezintă păstorul bun care le lasă pe cele 99 de oi pentru a merge după cea pierdută și această aromă dă parfum întregului discurs pe care l-am ascultat mai înainte: nu există nimeni atât de pierdut încât să nu merite solicitudinea noastră, apropierea noastră și iertarea noastră. Din această perspectivă, se înțelege așadar că o lipsă, un păcat comis de unul, ne interpelează pe toți dar cuprinde, mai întâi de toate, victima păcatului comis de frate. Aceasta este chemată să ia inițiativa pentru ca cel care i-a făcut rău să nu se piardă. A lua inițiativa… cine ia inițiativa este întotdeauna cel mai curajos».

Vorbind mai departe despre aceste zile petrecute în Columbia, pontiful a scos în evidență mărturiile pe care le-a ascultat din partea ”persoanelor care au mers în întâmpinarea celor care le-au făcut rău. Răni teribile pe care le-am putut contempla pe chiar trupurile lor, pierderi ireparabile care încă îi fac să plângă și, totuși, aceste persoane au mers, au făcut primul pas pe o cale diferită de cele străbătute înainte”. Subliniind importanța acestei atitudini în actualul și delicatul proces de reconciliere națională din Columbia, Sfântul Părinte a afirmat:
Papa Francisc: «Nouă, creștinilor, ni se cere să generăm, ”pornind de jos”, o schimbare culturală, să răspundem la cultura morții și a violenței cu o cultură a vieții și a întâlnirii. (…) Cât de mult am făcut în favoarea întâlnirii, a păcii? Cât de mult am omis, îngăduind ca barbaria să devină carne în viața poporului nostru? Isus ne poruncește să ne confruntăm cu acele modele de comportament, cu acele stiluri de viață care fac rău corpului social, care distrug comunitatea. De câte ori se ”normalizează” – sunt trăite ca lucruri normale – procesele de violență, excluziune socială, fără ca glasul nostru să se audă, nici ca mâinile noastre să acuze de o manieră profetică!».

Pontiful a prezentat aici exemplul Sfântului Petru Claver. În timpul său, avea în jur mii de creștini, multe persoane consacrate, dar – a subliniat papa – ”numai o mână de oameni a început un curent contro-cultural al întâlnirii. Sfântul Petru Claver a știut să restaureze demnitatea și speranța a sute de mii de negri și de sclavi care ajungeau în condiții absolut inumane, terorizați, cu toate speranțele risipite. Nu avea titluri academice renumite; s-a ajuns să se spună că era mediocru ca pricepere, dar a avut geniul de a trăi din plin Evanghelia, să-i întâlnească pe cei care erau considerați un rebut. Veacuri mai târziu, amprenta acestui misionar și apostol al Societății lui Isus a fost urmată de Sfânta Maria Bernarda Bütler, care și-a dedicat viața slujirii celor săraci și marginalizați chiar în acest oraș, Cartagena”. Cu toate acestea, la primul pas făcut înspre cei care au greșit, nu corespunde întotdeauna deschiderea celui greșitor:
Papa Francisc: «Și Isus, în Evanghelie, ne prezintă posibilitatea ca celălalt să se închidă, să respingă schimbarea, să persiste în răul său. Nu putem nega faptul că există persoane care persistă în păcatele care rănesc conviețuirea și comunitatea. Mă gândesc la drama sfâșietoare a drogurilor, asupra căreia se câștigă disprețuind legile morale și civile; acest rău lovește în mod direct în demnitatea persoanei umane și sfărâmă încetul cu încetul chipul pe care Creatorul l-a plăsmuit în noi. Condamn cu fermitate pe cei care au pus capăt atâtor vieți, menținuți și sprijiniți de oameni fără scrupule! Nu te poți juca cu viața fraților noștri, nici să manipulezi demnitatea lor! Fac un apel pentru a găsi o modalitate prin care să se pună capăt traficului de droguri, care singurul lucru pe care îl face este să semene moarte și distrugere, frângând atâtea speranțe și distrugând atâtea familii!».

Pontiful a avut cuvinte de condamnare și pentru alte drame care afectează țesutul social: devastarea resurselor naturale, poluarea, exploatarea prin muncă, traficul ilicit de bani și speculațiile financiare, prostituția, traficul cu ființe umane, abuzurile în dauna minorilor, sclavia și ”tragedia, deseori neascultată, a migranților”. Creștinii trebuie să fie gata să se confrunte și cu aceste situații, fiind ”pregătiți și bine poziționați pe principiile dreptății, care nu știrbesc cu nimic caritatea”.
Papa Francisc: «În fine, Isus ne cere să ne rugăm împreună, ca rugăciunea noastră să fie simfonică, cu tonalități personale, accente diverse, dar care să înalțe în mod armonios un singur strigăt. Sunt sigur că astăzi ne rugăm împreună pentru răscumpărarea celor care au fost în eroare și nu pentru distrugerea lor, pentru dreptate și nu pentru răzbunare, pentru reparare în adevăr și nu în uitare. Să ne rugăm pentru a realiza moto-ul acestei vizite, ”Să facem primul pas!”, iar acest prim pas să fie într-o direcție comună. A face primul pas înseamnă, mai presus de toate, a merge în întâmpinarea celorlalți cu Cristos, Domnul. El ne cere întotdeauna să facem un pas hotărât și sigur spre frații noștri, renunțând la pretenția de a fi iertați fără să iertăm, de a fi iubiți fără iubim».

De semnalat, în fine, și un mic accident care privește integritatea fizică a Sfântului Părinte, despre care s-a vorbit mult în diverse mijloace de comunicare. La scurt timp după ce a sosit duminică la Cartagena, Sfântul Părinte a cerut șoferului să oprească papamobilul ca să salute un copil în mijlocul mulțimii deosebit de entuziasmată. Automobilul a lovit, probabil, o denivelare și a frânat pe neașteptate, iar pontiful și-a pierdut echilibrul, s-a lovit cu fața de balustradă și s-a rănit ușor la arcadă. Câteva picături de sânge de pe sprânceană au căzut pe haina albă, pontiful tamponând cu o batistă rana de la ochiul stâng. După ce și-a pus gheață pe ochiul umflat, papa și-a continuat agenda călătoriei fără probleme, ajungând să glumească pe seama ochiului rănit: ”Mi-au dat un pumn”, a spus fără îngrijorare, ”dar mă simt bine”.

Rugăciunea ”Îngerul Domnului” la Cartagena (Columbia)
Încheiem cu câteva reflecții și binecuvântarea apostolică de la rugăciunea ”Angelus”, recitată de papa Francisc duminică, 10 septembrie 2017, la biserica ”Sf. Petru Claver” din Cartagena, în ultima zi a călătoriei sale apostolice în Columbia.
Papa Francisc: « Cu puţin timp înainte de a intra în această biserică, unde se păstrează relicvele sfântului Petru Claver, am binecuvântat primele pietre pentru două instituţii destinate persoanelor cu necesităţi grave şi am vizitat casa doamnei Lorenza, unde primeşte în fiecare zi mulţi fraţi şi surori ai noştri pentru a le da hrană şi afect. Aceste întâlniri îmi fac atât de bine pentru că acolo se poate atinge cu mâna iubirea lui Dumnezeu care se face concretă, se face zilnică. Toţi împreună ne vom ruga Îngerul Domnului, amintind Întruparea Cuvântului. Şi să ne gândim la Maria, care l-a zămislit pe Isus şi l-a adus pe lume. O contemplăm astăzi invocând-o ca Doamna Noastră de Chiquinquirá. Aşa cum ştiţi, o lungă perioadă de timp această imagine a fost abandonată, s-a decolorat, era stricată şi găurită. Era tratată ca o bucată de pânză veche, folosită fără niciun respect până când a ajuns printre lucrurile aruncate. Atunci, o femeie simplă, care conform tradiţiei se numea María Ramos, prima cinstitoare a Fecioarei de Chiquinquirá, a văzut în acea pânză ceva diferit. A avut curajul şi credinţa de a pune acea imagine stricată şi uzată într-un loc aparte, redându-i demnitatea pierdută. A ştiu să o găsească şi să o cinstească pe Maria, care îl purta pe Fiul în braţe, chiar şi în acel obiect, care pentru alţii era dispreţuit şi inutil. În acest mod, s-a făcut model al tuturor celor care, în diferite feluri, încearcă să recupereze demnitatea fratelui căzut datorită suferinței rănilor vieţii, a celor care nu se resemnează şi lucrează pentru a le construi o locuinţă demnă, pentru a-i asista în nevoile urgente şi, mai ales, se roagă cu perseverenţă pentru ca să poată recupera strălucirea fiilor lui Dumnezeu care a le-a fost smulsă.

Domnul ne învaţă prin exemplul celor umili şi al celor care nu contează. Dacă Mariei Ramos, o femeie simplă, i-a acordat harul de a primi imaginea Fecioarei în sărăcia acelei pânze rupte, lui Isabel, o femeie indigenă, şi fiului său Miguel, i-a dat capacitatea de a fi primii să vadă transformată şi reînnoită acea pânză a Fecioarei. Ei au fost primii care au văzut cu ochi simpli acea bucată de pânză total nouă şi în ea strălucirea luminii divine, care transformă şi face noi toate lucrurile. Celor săraci, umili, care contemplă prezenţa lui Dumnezeu, se revelează misterul iubirii lui Dumnezeu cu mai mare claritate. Cei săraci şi simpli au fost cei dintâi care au văzut-o pe Fecioara de Chiquinquirá şi au devenit misionarii săi, vestitori ai frumuseţii şi ai sfinţeniei Fecioarei. Şi în această biserică o vom ruga pe Maria, care s-a numit pe ea însăşi ”slujitoarea Domnului”, şi pe sfântul Petru Claver, ”sclavul negrilor pentru totdeauna”, aşa cum s-a numit în ziua când a depus voturile sale solemne. El aştepta navele care veneau din Africa la piaţa principală de sclavi din lumea nouă. De multe ori îi primea numai cu gesturi, gesturi evanghelizatoare, datorită imposibilităţii de a comunica, datorită diversităţii limbilor. Dar o consolare merge dincolo de toate limbile. Totuşi, sfântul Petru Claver ştia că limbajul clarităţii, al milostivirii era înţeles de toţi. De fapt, caritatea ajută să înţelegem adevărul şi adevărul cere gesturi de caritate: merg împreună, nu se pot separa. Când simţea repugnanţă faţă de ei - pentru că sărmanii ajungeau într-o stare care era repugnantă - Petru Claver le săruta rănile. 

Auster şi caritabil până la eroism, după ce a întărit singurătatea a sute de mii de persoane, nu a murit onorat, au uitat de el şi a petrecut ultimii patru ani din viaţa sa bolnav şi în chilia sa, într-o înspăimântătoare stare de abandonare. Aşa răsplăteşte lumea; Dumnezeu l-a răsplătit altfel. Efectiv, sfântul Petru Claver a mărturisit în mod formidabil responsabilitatea şi atenţia pe care trebuie să le aibă fiecare dintre noi faţă de fraţii săi. Acest sfânt a fost acuzat de alţii pe nedrept că este indiscret în zelul său şi a trebuit să înfrunte critici dure şi o împotrivire persistentă din partea celor care se temeau că slujirea sa ar pune în pericol bănosul comerţ de sclavi.

Şi astăzi, în Columbia şi în lume, milioane de persoane sunt vândute ca sclavi, sau cerşesc un pic de umanitate, un moment de duioşie, o iau pe calea mării sau pornesc la drum pentru că au pierdut totul, începând de la demnitatea şi drepturile lor. Fecioara Maria de la Chiquinquirá şi Sfântul Petru Claver ne invită să lucrăm pentru demnitatea tuturor fraţilor noştri, în special pentru cei săraci şi pentru cei aruncați de societate, pentru cei care sunt abandonaţi, pentru emigranţi, pentru cei care îndură violenţa şi traficul de persoane. Toţi aceştia au demnitatea lor şi sunt imagine vie a lui Dumnezeu. Toţi am fost creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi pe toţi Fecioara ne ţine în braţe ca fii iubiţi. Acum să îndreptăm rugăciunea noastră spre Fecioara Mamă, pentru ca să ne facă să descoperim în fiecare dintre bărbaţii şi femeile timpului nostru faţa lui Dumnezeu».

După rugăciunea ”Angelus” Sfântul Părinte a făcut un apel pentru Venezuela:
Papa Francisc: «Iubiţi fraţi şi surori, din această localitate doresc să asigur rugăciunea mea pentru fiecare ţară din America Latină, şi în mod special pentru apropiata Venezuela. Îmi exprim apropierea față de fiecare dintre fiii şi fiicele acelei iubite naţiuni, precum şi de cei care au găsit în acest ţinut columbian un loc de primire. Din acest oraş, sediu al drepturilor omului, fac apel pentru ca să se respingă orice fel de violenţă în viaţa politică şi să se găsească o soluţie la criza gravă prin care trece şi care-i afectează pe toţi, în special pe cei mai săraci şi dezavantajaţi din societate. Preasfânta Fecioară să mijlocească pentru toate necesităţile lumii şi ale fiecăruia dintre fiii săi!».

Primiți acum și binecuvântarea apostolică a papei Francisc invocată duminică la rugăciunea ”Angelus” în orașul Cartagena, din Columbia, în ultima zi a călătoriei sale apostolice în această țară.

(rv – A. Dancă)








All the contents on this site are copyrighted ©.