Isus cel Răstignit, tu ești speranța mea! Papa Francisc, la audiența generală

12 aprilie 2017. «Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu, care cade în pământ, nu moare, rămâne singur; însă, dacă moare aduce rod mult. Cine își iubește viața o va pierde; cine își urăște viața în lumea aceasta o păstrează pentru viața veșnică.» Acest fragment din Evanghelia după sfântul Ioan, capitolul 12, versetul 24, a stat la baza catehezei papei Francisc, din cadrul audienței generale de miercuri, 12 aprilie, din Săptămâna Sfântă, desfășurată în Piața Sfântul Petru. Cu titlul "Speranța lumii și speranța crucii", cateheza este cea de-a 18-a din ciclul reflecțiilor pontifului dedicate speranței creștine.

Pornind de la intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim, printre aclamațiile sărbătorești ale discipolilor și ale mulțimii care așteptau de la el minuni și semne mari, pontiful s-a oprit asupra speranțelor pământești ale oamenilor, speranțe ce se prăbușesc în fața crucii.

«Însă, noi credem că tocmai în cel Răstignit a renăscut speranța noastră, o speranță diferită de speranțele lumii », a spus  pontiful, explicând despre cel fel de speranță este vorba:
Papa Francisc: «Ne poate ajuta să înțelegem tocmai ceea ce spune Isus după ce a intrat în Ierusalim: '… dacă bobul de grâu, care cade în pământ, nu moare, rămâne singur; însă, dacă moare aduce rod mult' (In 12,24). Să încercăm să ne gândim la un bob de grâu sau la o mică sămânță, care cade în pământ. Dacă rămâne închisă în sine, nu se întâmplă nimic; în schimb, dacă se sparge, atunci se deschide, dând viață unui spic sau unui mugure, apoi unei plante care va da rod. »

Și Isus aduce lumii o speranță nouă asemenea bobului de grâu care moare, făcându-se mic asemenea acestuia, abandonând gloria cerească pentru a veni în mijlocul nostru, 'căzând în pământ'.«Însă nu era de ajuns», după cum a subliniat papa Francisc:
Papa Francisc: «Pentru a aduce rod, Isus a trăit iubirea până la sfârșit, lăsându-se deschis prin moarte asemenea unui bob care se lasă spart sub pământ. Tocmai acolo, în punctul extrem al coborârii sale – care este totodată punctul cel mai înalt al iubirii – a încolțit speranța. Și această speranță a încolțit tocmai prin forța iubirii: pentru că iubirea care 'toate le speră, toate le suportă' (1 Cor 13,7), iubirea care este viața lui Dumnezeu a reînnoit tot ceea ce a atins. »

«Când alegem speranța lui Isus, descoperim încetul cu încetul că modul victorios de a trăi este cel al bobului, cel al iubirii smerite», a spus pontiful, subliniind că nu există o altă cale pentru a învinge răul și a da speranță lumii.

Celor care ar putea considera această viziune ca fiind o logică falimentară, pontiful a explicat că, la prima vedere, ar putea apărea astfel, însă doar cine acceptă să trăiască potrivit voinței Domnului, ajunge la mântuirea proprie și a celorlalți, devenind sămânță de speranță în lume.
Papa Francisc: «Desigur, această iubire autentică trece prin Cruce, prin sacrificiu, asemenea lui Isus. Crucea este etapa obligatorie, însă nu este scopul, este o trecere; obiectivul final este slava, după cum ne indică Învierea Domnului. Aici ne vine în ajutor o altă imagine foarte frumoasă, pe care Isus a lăsat-o discipolilor la Ultima Cină. Isus spune: 'Femeia, când naște, este tristă pentru că i-a venit ceasul, dar, după ce a născut copilul, nu-și mai amintește de chin, de bucurie că a venit un om pe lume' (In 16,21) Iată: a da viața, căci bucuria nu vine de la a o poseda (…) iubirea aduce pe lume viața și dă până și sens suferinței. Iubirea este motorul care duce mai departe speranța noastră.»

În aceste zile care preced Sărbătoarea Învierii Domnului, papa Francisc ne îndeamnă să contemplăm Crucifixul , deoarece «ne va face bine să ne oprim în fața imaginii lui Isus pe Cruce, să-l privim și să spunem: 'Cu tine nimic nu este pierdut. Cu tine pot spera mereu. Tu ești speranța mea'. Să ne imaginăm acum Crucifixul și să-i spunem cu toții, de trei ori, lui Isus cel răstignit: 'Tu ești speranța mea'. »

RV/AM