”A comunica speranță și încredere în timpul nostru”: mesajul papei Francisc la Ziua mondială a comunicațiilor sociale 2017

RV 24 ian 2017. "Chiar și vechii noștri părinți în ale credinței vorbeau despre mintea omenească comparând-o cu o piatră de moară care, pusă în mișcare de apă, nu poate fi oprită. Însă, responsabilul morii, are posibilitatea de a decide dacă să macine grâu sau zâzanie. Mintea omului este mereu în acțiune și nu poate înceta să "macine" ceea ce primește, însă suntem noi cei care decidem ce fel de material să punem la dispoziție (cf  Casian Romanul, Scrisoare către Leonțiu Igumenul)", scrie papa Francisc în Mesajul transmis cu ocazia celei de-a 51-a Zi Mondială a Comunicațiilor Sociale, care se celebrează la 28 mai 2017. "Aș dori ca acest mesaj să ajungă și să-i încurajeze pe toți cei care, atât în mediul profesional cât și în relațiile personale 'macină' zilnic numeroase informații pentru a oferi pâine proaspătă și bună celor care se alimentează cu roadele comunicării lor. Aș vrea să-i îndemn pe toți la o comunicare constructivă care, respingând prejudecățile față de ceilalți, să privească realitatea cu încredere conștientă.", se spune în continuarea documentului, pontiful evidențiind necesitatea de a rupe cercul vicios al angoasei și de a bloca spirala  fricii, "rod al obișnuinței de a fixa atenția asupra 'veștilor rele' (războaie, terorism, scandaluri și orice tip de faliment în problematicele umane)".

"Desigur," –  continuă Sfântul Părinte – "nu înseamnă că trebuie promovată o dezinformare prin care să fie ignorată drama suferinței sau căderea într-un optimism naiv care nu se lasă atins de scandalul răului. Aș vrea, dimpotrivă, ca toți să încerce să depășească acel sentiment de nemulțumire și de resemnare care ne cuprinde adesea, aruncându-ne în apatie, generând temeri sau impresia că nu poate fi pus capăt răului. De altfel, într-un sistem comunicativ în care domină logica potrivit căreia știrea bună nu are audiență, așadar nu este o știre, și în care se face spectacol din drama durerii și din misterul răului putem fi tentați fie de anestezierea conștiinței, fie de căderea în disperare."  Pontiful își exprimă dorința de a oferi "o contribuție la căutarea unui stil comunicativ deschis și creativ, care să nu fie niciodată dispus să acorde răului un rol de protagonist, ci să caute să pună în lumină soluții posibile, inspirând o atitudine plină de inițiativă și responsabilă în persoanele cărora li se comunică o știre. Aș vrea să-i îndemn pe toți să le ofere bărbaților și femeilor din timpul nostru relatări caracterizate de logica 'veștii bune'."

”Viața omului”, se mai citește în mesajul papei, ”nu este doar o cronică aseptică de evenimente, dar e istorie, o istorie care așteaptă să fie povestită prin alegerea unei chei de interpretare în măsură să selecționeze și să cuprindă datele cele mai importante. Realitatea, în sine însăși, nu are o semnificație univocă. Totul depinde de privirea cu care este captată, de «ochelarii» cu care alegem să o privim”. ”Pentru noi, creștinii, ochelarii adecvați pentru a descifra realitatea nu pot să fie decât Vestea cea bună, pornind de la Vestea cea bună prin excelență: «Evanghelia lui Isus, Cristos, Fiul lui Dumnezeu» (Mc 1,1). ”Vestea cea bună care este Isus însuși”, remarcă Sfântul Părinte, ”nu este bună pentru că e lipsită de suferință, ci pentru că chiar și suferința este trăită într-un cadru mai amplu, parte integrantă din iubirea sa față de Tatăl și de omenire. În Cristos, Dumnezeu s-a făcut solidar cu orice situație umană, revelându-ne faptul că nu suntem singuri pentru că avem un Tată care niciodată nu poate să-i uite pe fiii săi. «Nu te teme, căci eu sunt cu tine!» (Is 43,5): este cuvântul consolator al unui Dumnezeu care dintotdeauna participă la istoria poporului său”. ”În El, chiar și întunericul și moartea devin loc de comuniune cu Lumina și Viața. Se naște astfel o speranță, accesibilă oricui, chiar acolo unde viața cunoaște amărăciunea falimentului. Este vorba de o speranță care nu dezamăgește, pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre (cf. Rom 5,5)”. 

Pornind de la exemplul lui Isus care, "pentru a iniția discipolii și mulțimea în această mentalitate evanghelică și pentru a le oferi 'ochelarii' potriviți cu care să privească la logica iubirii care moare și învie", recurge la parabolele în care Împărăția lui Dumnezeu este deseori comparată cu o sămânță care răspândește forța vitală tocmai atunci când moare în pământ (cf Mc 4, 1-34), pontiful îndeamnă la o comunicare bazată pe imagini – mai mult decât pe concepte – în măsură să comunice paradoxala frumusețe a vieții celei noi în Cristos, în care ostilitatea și crucea nu zădărnicesc ci împlinesc mântuirea lui Dumnezeu, în care slăbiciunea este mai puternic decât orice putere omenească, în care falimentul poate fi preludiul celei mai mari împliniri a fiecărui lucru, prin iubire. 

”Speranța întemeiată pe vestea cea bună care este Isus”, afirmă papa Francisc în ultima parte a mesajului său, ”ne face să ne înălțăm privirea și să-l contemplăm în cadrul liturgic al sărbătorii Înălțării. În timp ce se pare că Domnul se îndepărtează de noi, în realitate se lărgesc orizonturile speranței”. ”Încrederea în sămânța Împărăției lui Dumnezeu și în logica pascală”, se citește în mesaj, ”nu poate decât să plăsmuiască și modul nostru de a comunica. Această încredere ne face capabili să lucrăm, în multiplele forme în care se face astăzi comunicarea, cu convingerea că este posibil să întrezărești și să luminezi vestea cea bună prezentă în realitatea oricărei istorii și pe chipul oricărei persoane”.  ”Chiar și astăzi, Duhul Sfânt este cel care seamănă în noi dorul de Împărăția lui Dumnezeu, prin numeroase «canale» vii, prin persoanele care se lasă conduse de Vestea cea bună în mijlocul dramei istoriei și sunt ca farurile în întunericul acestei lumi, care luminează ruta și deschid căi noi de încredere și speranță”. 

(rv - AD - AM)