Rigiditatea și mondenitatea un dezastru pentru preoți: papa Francisc, la "Sf. Marta"

Papa Francisc: Rigiditatea și mondenitatea sunt un dezastru pentru preoți
9 decembrie 2016. ”Preoții să fie mijlocitori ai iubirii lui Dumnezeu, nu intermediari care se gândesc la propriul interes”. Acesta este îndemnul Papei Francisc din omilia ținută la Sfânta Liturghie celebrată în Capela Casei ”Sfânta Marta” din Vatican, vineri, 9 decembrie. Întreaga predică evidențiază ispitele riscante pentru slujirea preoțească. Papa atrage atenția asupra preoților ”rigizi” care pun pe spatele credincioșilor greutăți pe care ei nu le poartă. A denunțat și ispita mondenității, care transformă preotul într-un funcționar, ceea ce îl face să devină ”ridicol.” Acești preoți sunt asemenea copiilor cărora le oferi un lucru și nu le place, le oferi contrarul și nici așa nu e bine. În meditația sa, Papa Francisc se inspiră din cuvintele lui Isus care, în Evanghelia Liturghiei de vineri, subliniază nemulțumirea poporului, mereu nemulțumit. Chiar și azi, a mai observat Pontiful, ”sunt creștini nemulțumiți –mulți- care nu reușesc să înțeleagă ceea ce Domnul ne-a învățat, nu sunt capabili să priceapă miezul revelației Evangheliei”. În continuare, a vorbit despre preoții ”nemulțumiți” care, a avertizat Papa, ”fac mult rău”. Trăiesc nemulțumiți, căutând mereu noi proiecte, ”pentru că inima lor este departe de logica lui Isus” și de aceea, ”se plâng și trăiesc triști”. În schimb, logica lui Isus ar trebui să dea unui preot mulțumire deplină. ”Logica lui Isus este aceea a mijlocitorului”. Isus – a mai subliniat Pontiful – este mijlocitorul dintre noi și Dumnezeu. Și noi trebuie să urmăm același drum care ne face mijlocitori”, ”nu trebuie să devenim cealaltă figură atât de asemănătoare, dar care nu este aceeași, cea a intermediarului.” Acesta ”își face treaba și primește plata”, ”el nu pierde niciodată”. Mijlocitorul este total diferit: ”Mijlocitorul se pierde pe sine pentru a uni diverse părți, își dă viața și pe el înșuși. În cazul parohului, prețul este acela: propria viață; plătește cu propria viață, oboseală, muncă, plătește cu multe lucruri pentru a-și uni turma, pentru a uni lumea, pentru a o purta la Isus. Logica de Mijlocitor, specifică lui Isus, este logiga despuierii de sine. Sfântul Paul, în Scrisoarea către Filipeni e clar sub acest aspect: ‘s-a despuiat pe sine, s-a golit pe sine’. Pentru a realiza această unire, a trebuit să ajungă până la moarte, moartea pe cruce. Aceasta este logica lui Isus: despuierea, golirea. Preotul, a mai adăugat, ”este un mijlocitor foarte apropiat de poporul său”. Intermediarul, în schimb, își face treaba și și găsește altceva ”tot ca funcționar”, ”nu știe ce înseamnă să-și murdărească mâinile” în mijlocul realității. Și de aceea, a afirmat Papa Francisc, ”preotul transformându-se din mijlocitor în intermediar nu este fericit, este trist ”. Astfel, caută puțină fericire ”în a se face văzut, în a-și face simțită autoritatea”. Intermediarilor din vremea sa, a adăugat Papa, ”Isus le spunea că le plăcea să se plimbe prin piețe” pentru a se face văzuți și cinstiți. ”Pentru a se da importanți, preoții intermediari i-au drumul rigidității. De multe ori, rupți de lume, de ceea ce este durerea umană. Pierd și ceea ce au învățat acasă, prin strădania tatălui, a mamei, a bunicului, a bunicii, sau a fraților... . Pierd aceste lucruri. Sunt rigizi, acei rigizi care pun pe spatele credincioșilor multe lucruri pe care ei nu le poartă, precum le spunea Isus intermediarilor timpului Său. Rigiditatea biciuiește poporul lui Dumnezeu: 'Aceasta nu se poate face și nici aceasta...'. Și multă lume care se apropie căutând puțină alinare, puțină înțelegere este alungată de această rigiditate.” Mustrând, Papa a mai spus că rigiditatea ”nu poate fi adoptată pentru mult timp. O astfel de atitudine care ne condiționează total, este în esență schizoidă: vei sfărși prin a părea rigid dar în interior vei fi un dezastru”. Împreună cu rigiditatea este analizată mondenitatea. ”Un preot lumesc, rigid – a mai spus Papa Francisc – este un nemulțumit deoarece a luat-o pe drumul greșit”. ”Dacă e să vorbim de rigiditate și mondenitate, acum câtva timp a venit la mine un monsenior în vârstă, din curie, un om care muncește, un om normal, un om bun îndrăgostit de Isus. El mi-a povestit că era la magazinul Euroclero pentru a-și cumpăra două cămăși când a văzut în fața oglinzii un tânăr de aproximativ 25 de ani. Era un tânăr preot sau se pregătea să devină preot. Acesta stătea în fața oglinzii, îmbrăcat cu un palton catifelat, cu un lanț de argint și se privea. Un rigid lumesc. Și acel preot – e înțelept acel monsenior, foarte înțelept – a reușit să treacă peste acel moment dureros, cu o glumă de un umorism sănătos, adăugând: 'Și apoi se zice că Biserica nu le permite femeilor să fie preoți!' Așa că meseria pe care o face preotul când devine funcționar, sfârșește întotdeauna în ridicol”. ”Când vă faceți examinarea conștiinței – a spus apoi Papa – luați în considerare acest aspect: azi am fost funcționar sau mijlocitor?  Am avut grijă de mine, m-am căutat pe mine însumi, comoditatea mea, ordinea mea sau am lăsat ca ziua să curgă în serviciul altora? Odată – a continuat Papa - o persoană mi-a spus că el recunoștea preoții din atitudinea față de copii: dacă știu să alinte un copil, să-i zămbească sau să se joace cu el... . Este interesant acest aspect deoarece înseamnă că știu să se plece, să se apropie de lucrurile mici. În schimb, intermediarul este trist, totdeauna cu acea față tristă sau prea serioasă, o față întunecată. Intermediarul are privirea întunecată, foarte întunecată. Mijlocitorul e deschis: surâde, e primitor, înțelege aproapele și știe să alinte”. În încheierea predicii sale, Papa a propus trei ”icoane” de ”preoți mijlocitori și nu intermediari”. Primul este ”marele” Policarp care ”nu negociază vocația sa și merge curajos către rug. Și când focul îl înconjoară, credincioșii prezenți, au simțit mirosul pâinii. Așa sfârșește un mijlocitor: ca o bucată de pâine pentru credincioșii săi”. Cealaltă icoană este Sfântul Francisc Xaveriu, care moare tânăr pe plaja de la San-Cian, ”privind China” unde vroia să meargă dar nu va putea deoarece Domnul îl va lua la El. Și apoi, ultima icoană: bătrânul sfânt Paul, la ”Tre fontane”[ n.n. Roma, locul decapitării Sfântului Paul].  În acea dimineață devreme – a reamintit Papa – soldații au mers la el, l-au prins iar el pășea aplecat. Știa bine că ceea ce se întâmpla era din cauza trădării unora din interiorul comunității creștine dar el a luptat mult, mult, în viața sa, iar acum se oferă Domnului ca o jertfă”. Trei icoane – a încheiat Papa – care pot să ne ajute. Să-i privim! Cum vreau să-mi închei viața de preot? Ca un funcționar, ca un intermediar sau ca un mijlocitor, pe Cruce?” (DMM)