RV 26 nov 2016. Biserica intră în ”timpul fericit” al Adventului. Vă prezentăm în această emisiune o introducere teologică a pr. Inos Biffi, premiul Ratzinger 2016 pentru teologie, publicată în volumul ”Timpul Adventului și al Nativității. În întâmpinarea Domnului care se naște” la editura Piemme (2001). ”Am avut grijă”, scrie autorul în prefața volumului, ”să scoatem în evidență conexiunea celebrării și a Cuvântului cu dogma și adevărurile de credință, singurele care pot genera o pietate autentică”. Scurgerea lentă a zilelor, notează mai departe teologul Inos Biffi, ne face să trăim ”timpurile fericite”, bogate în daruri și de îndemnuri ale harului, toate având sensul de a trezi în noi simțăminte și alegeri de viață conforme cu noutatea Domnului”.
Să ascultăm în continuare o introducere la ”Timpul Adventului” pe care Inos Biffi o prezintă în volumul dedicat acestei perioade liturgice, o introducere care, în funcție de realitățile pastorale, poate fi citită pentru adunarea liturgică a comunității înainte de Sfânta Liturghie a primei duminici a Adventului.
«Timpul Adventului
Odată cu Adventul, Biserica începe un nou an liturgic, anul constituit din memoria
vieții, morții și învierii Domnului Isus. Vom petrece timpul aducându-ne aminte de
misterele, de faptele lui Cristos, dar nu ca evenimente de acum îndepărtate, îngropate
în trecut: harul și valoarea celor pe care Domnul le-a săvârșit rămân în continuare.
De aceea, în timp ce vom celebra sărbătorile anului liturgic, crește conformitatea
noastră cu Isus Cristos, care rămâne Stăpânul timpului, nu apune și nu îmbătrânește
niciodată și pe care, în timpul zilelor care formează anul Bisericii, îl regăsim în
mod special în sacramentul Trupului și al Sângelui său.
Pregătire spirituală la Nașterea lui Isus
Adventul durează aproape patru săptămâni. Acest timp gravitează în jurul Nașterii
lui Isus, este pregătirea spirituală în vederea acestui eveniment.
În aceste săptămâni vom asculta încă o dată glasul profeților care au vestit venirea
Răscumpărătorului: retrăim așteptarea și speranța drepților din Vechiul Testament
și credința celor care au participat la eveniment: Ioan Botezătorul, Iosif și Maria;
ne îndreptăm gândul spre imensa iubire a Tatălui care l-a trimis pe Fiul său în lume
care să ne răscumpere de păcat și să ne facă fii ai săi prin harul ceresc, dar al
vieții sale dumnezeiești; ne eliberăm inima de piedicile care stăvilesc venirea lui
Cristos înăuntrul nostru.
Adventul, timp de rugăciune stăruitoare
Într-adevăr, Domnul, care a venit odinioară la Betleem în slăbiciunea trupului,
nu încetează să vină acum în convertirea noastră de fiecare zi.
Timpul Adventului ne face să fim atenți, vigilenți pentru a nu lăsa să treacă în
zadar prezența lui Cristos, care bate la ușa noastră, care ne invită la ospățul său.
De aceea, Adventul este un timp de rugăciune stăruitoare: cel care se roagă, stă de
veghe și este gata să-l primească pe Isus care se prezintă cu oferta prieteniei sale
și a Duhului său.
Dorința arzătoare de a-l întâlni pe Domnul
Dar Domnul este și Judecătorul, care va veni la sfârșit, când timpul pentru noi
se va încheia odată cu moartea, când toată istoria se va sfârși, când ajunge la capăt
drumul Bisericii și speranța ei va fi premiată.
În acest fel, în Advent simțim mai mult instabilitatea existenței noastre, condiția
noastră de pelerini pe acest pământ către patrie, necesitatea de a nu întârzia în
lucruri zadarnice, de a nu greși în alegerile noastre de viață.
Liturgia ne zguduie din amorțeala noastră: ne alimentează curajul și susține fidelitatea
noastră, pentru ca Domnul să nu ne surprindă nepregătiți, ci cu făcliile aprinse și
având în adâncul inimii dorința arzătoare de a-l întâlni».
(rv – A. Dancă)
All the contents on this site are copyrighted ©. |