Cu faptele de milostenie, dincolo de Jubileul milostivirii. Audiența generală a papei Francisc

RV 23 Nov 2016 Fără educație devenim foarte ușor pradă exploatării și diverselor forme de disconfort social. Acestea au fost cuvintele papei Francisc la cateheza audienței generale de miercuri, 23 noiembrie 2016, prima de după încheierea Anului Milostivirii, dedicată altor două fapte de milostenie strâns legate între ele: a sfătui pe cei ce sunt în îndoială și a învăța pe cei neștiutori. Datorită norilor care au acoperit cerul și a temperaturilor scăzute din ultima vreme, audiența a avut loc în Aula Paul al VI-lea din Vatican. La saluturile finale, pontiful a subliniat că faptele de milostenie „ne ajută să trăim credința în mod concret în viața cotidiană” și a spus că odată cu încheierea Jubileului milostivirii „nu s-a închis și inima milostivă a lui Dumnezeu față de noi”, inimă „care nu va înceta să ne inunde cu harul ei”.

Papa Francisc: „Biserica, în decursul secolelor, a simțit exigența de a se angaja în domeniul educării pentru că misiunea ei de evanghelizare comportă angajamentul de a restitui demnitatea celor mai săraci. De la primul exemplu de 'școală', fondată de sfântul Iustin aici la Roma în secolul II, pentru ca creștinii să cunoască mai bine Sfânta Scriptură, și până la sfântul Iosif Calasanzio, care a deschis primele școli gratuite din Europa, avem o listă lungă de sfinți și sfinte care i-au educat pe ce mai dezavantajați, știind că pe această cale ar fi putut depăși mizeria și discriminările. Acești pioneri ai instruirii au înțeles pe deplin faptele de milostenie și au făcut din ele un stil de viață astfel încât să se transforme societatea însăși. Prin intermediul unei munci simple și a câtorva structuri au știut să restituie demnitatea multor persoane! Și educația pe care o dădeau era adesea îndreptată și spre muncă. Astfel s-au ridicat multe și diverse școli profesionale, care calificau la muncă în timp ce educau la valorile umane și creștine. Educația, prin urmare, este cu adevărat o formă particulară de evanghelizare”.

Sfântul Părinte a observat că odată cu creșterea nivelului educației, persoanele dobândesc informații și cunoștințe de care avem nevoie cu toții în viață.

Papa Francisc: „O bună instruire ne învață metoda critică, care cuprinde și un anumit tip de dubiu, folositor în a pune întrebări și a verifica rezultatele obținute, în vederea unei mai bune cunoștințe. Dar fapta de milostenie de a-i sfătui pe cei îndoielnici nu privește acest tip de dubiu. A exprima milostivirea lui Dumnezeu față de cei aflați în îndoială echivalează, în schimb, cu a calma acea durere și acea suferință care provine din frica și din suferința care sunt urmări ale dubiului. Pentru acest lucru este un act de iubire adevărată cu care se intenționează susținerea unei persoane în slăbiciunea provocată de incertitudine”.

Urmașul lui Petru a pus în lumină faptul că este normal ca uneori să avem dubii în ceea ce privește credința și este bine atunci când ne punem întrebări asupra credinței noastre. Episcopul Romei a subliniat că pentru depășirea acestor dubii este necesar să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu.

Papa Francisc: „Sigur că în anumite momente la toți ne vin dubiile. Dubiile care ating credința, în sens pozitiv, sunt un semn că dorim să-l cunoaștem mai adânc pe Dumnezeu, pe Isus și misterul iubirii sale față de noi. Așadar este bine că ne punem întrebări asupra credinței noastre, pentru că în acest mod suntem împinși să o aprofundăm. Totuși, dubiile trebuie depășite. Pentru acest lucru este necesar să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu și să înțelegem ceea ce el ne învață. O cale importantă care ne ajută mult în asta este cateheza, cu care vestirea credinței vine să ne întâlnească în concretul vieții cotidiene și comunitare. Și există, în același timp, o altă cale la fel de importantă, aceea de a trăi cât mai mult posibil credința. Să nu facem din credință o teorie abstractă unde dubiile se multiplică. Să facem mai curând din credință viața noastră. După cum se vede, dragi frați și surori, și aceste două fapte de milostenie nu sunt departe de viața noastră. Fiecare dintre noi se poate angaja în a le trăi pentru a pune în practică învățătura Domnului când spune că misterul iubirii lui Dumnezeu nu a fost revelat înțelepților și inteligenților, ci celor mici” (Lc 10,21).

Primiți acum binecuvântarea de la finalul audienței generale de miercuri, 23 noiembrie, a cărei cateheză a fost dedicată temei „a sfătui pe cei ce sunt în îndoială și a învăța pe cei neștiutori”.

(rv – I. Ursuleac)