Predica papei Francisc la "Sf. Marta": să învingem ispita unei religii cu focuri de artificii

RV 10 nov 2016. Trebuie să învingem ispita unei religii a spectacolului care caută mereu revelaţii noi, ca focurile de artificii: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată în dimineaţa de joi, 10 noiembrie 2016, în capela reşedinţei sale din Casa Sf. Marta. Împărăţia lui Dumnezeu, a subliniat pontiful, creşte dacă păstrăm speranţa în viaţa de zi cu zi.  

Făcând un comentariu la evanghelia zilei (Lc 17,20-25), în care fariseii îl întreabă pe Isus când vine împărăţia lui Dumnezeu, papa a remarcat că Isus le răspunde: „împărăţia lui Dumnezeu a venit, este deja în milocul vostru!”. Este ca mica sămânţă care este semănată şi creşte singură, cu trecerea timpului. Dumnezeu este cel care o face să crească, dar fără să atragă atenţia:
Papa Francisc: «Împărăţia lui Dumnezeu nu este o religie a spectacolului, prin care să căutăm mereu lucruri noi, revelaţii, mesaje. Dumnezeu a vorbit în Isus Cristos: acesta este ultimul cuvânt al lui Dumnezeu. Celelalte sunt ca focurile de artificii, care te luminează pentru o clipă dar, apoi, ce rămâne? Nimic. Nu există creştere, nu există lumină, nu este nimic: o clipă. De atâtea ori am fost tentaţi de această religie a spectacolului, de a căuta lucruri străine de revelaţie, de blândeţea Împărăţiei lui Dumnezeu care este în mijlocul nostru şi creşte. Speranţa nu este aceasta, este dorinţa de a avea ceva în mână. Mântuirea noastră este dată în speranţă, speranţa pe care o are omul care seamănă grâul sau femeia care pregăteşte pâinea, amestecând plămada şi făina, cu speranţa să crească. În schimb, această luminozitate artificială este doar pentru o clipă şi apoi dispare, ca focurile de artificii: nu sunt bune pentru a lumina o casă. Este un spectacol».

Atunci, a continuat Sfântul Părinte, ce trebuie să facem în timp ce aşteptăm să vină plinătatea împărăţiei lui Dumnezeu? Trebuie „să păstrăm”.
Papa Francisc: «Să păstrăm cu răbdare. Răbdare în munca noastră, în suferinţele noastre. A păstra cum păstrează omul care a plantat sămânţa şi păstrează planta şi caută să nu fie ierburi în apropierea ei pentru ca planta să crească. A păstra speranţa. Aceasta este întrebarea pe care o pun astăzi pentru voi: dacă împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul nostru, dacă toţi avem acestă sămânţă înăuntrul nostru, dacă îl avem pe Duhul Sfânt acolo, cum le păstrez eu? Cum fac discernământul, cum ştiu să deosebesc planta bună a grâului de neghină? Împărăţia lui Dumnezeu creşte şi noi ce trebuie să facem? Să păstrăm. Să creştem în speranţă, să păstrăm speranţa, pentru că în speranţă am fost mântuiţi. Acesta este firul: speranţa este firul istoriei mântuirii. Speranţa de a-l întâlni pe Domnul pentru totdeauna».

Împărăţia lui Dumnezeu creşte şi se întăreşte în speranţă. De aceea, a încheiat papa Francisc, trebuie să ne întrebăm: „am eu speranţă, sau merg înainte cum pot şi nu ştiu să deosebesc binele de rău, grâul de neghină, lumina, blânda lumină a Duhului Sfânt de luminozitatea acestui lucru artificial? Să ne întrebăm cu privire la speranţa noastră în această sămânţă care creşte în noi şi la felul în care păstrăm speranţa noastră. Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul nostru, dar noi, prin odihnă, prin muncă, prin discernământ, trebuie să păstrăm speranţa acestei Împărăţii a lui Dumnezeu care creşte până la momentul în care va veni Domnul şi toate se vor schimba: într-o clipă, totul, lumea, noi, totul. Şi, după cum spune Sfântul Paul creştinilor din Tesalonic, în acel moment toţi vom rămâne cu El”.

(rv – A. Dancă)