Canonizări: 16 octombrie 2016. Scurte biografii ale celor șapte noi sfinți

RV 16 oct 2016. Șapte noi sfinți - doi martiri, un episcop, trei preoți și o călugăriță - strălucesc pe firmamentul sfințeniei prin care Dumnezeu continuă să vorbească omenirii. Trei italieni, doi francezi, un mexican, un spaniol și un argentinian. Vă prezentăm un medalion biografic al noilor sfinți canonizați de papa Francisc la Sf. Liturghie de duminică, 16 octombrie 2016, în Piața San Pietro:

1. Sfântul Solomon Leclercq s-a născut în Franța (Boulogne-sur-Mer)  în 1745 într-o familie înstărită, dar cu adânci convingeri religioase. Tatăl era negustor și spera ca fiul său să-i continue activitatea și patrimoniul. Simțind-se, însă, atras de vocația la viața consacrată, Nicolas, numele civil al Fratelui Solomon, a intrat în noviciatul congregației Frații Școlilor Creștine, fondată de Sfântul Ioan Baptist de La Salle. A depus voturile pe viață în 1772. Îndeplinindu-și carisma educației, s-a dedicat în mod special copiilor dificili, trimiși de autorități în școlile de corecție. În timpul tulburărilor și al violențelor provocate de Revoluția franceză, Frații au fost obligați să părăsească mănăstirile. Îmbrăcat civil, sperând să nu fie recunoscut, Solomon a rămas singur să aibă grijă de casa religioasă. A fost arestat, însă, pe 15 august 1792 de gărzile revoluționare, care l-au dus la închisoare. A fost ucis în mod barbar pe 2 septembrie în grădina unui convent carmelit, împreună cu alți 166 de episcopi, preoți și călugări, arestați pentru că au refuzat să jure pe Constituția civilă a clerului. Trupurile lor au fost aruncate în fântâna grădinii. Fratele Solomon, împreună cu alți 190 de martiri din timpul Revoluției franceze, a fost beatificat de papa Pius al XI-lea în 1926. Confrații Sfântului Solomon sunt prezenți în România, cu două centre de educație în dieceza de Iași. 

2. Iosif Sanchez del Rio (Sahuayo, 28 marzo 1913 – Sahuayo, 10 febbraio 1928) s-a născut la 6 februarie 1913 la Sahuayo, în statul mexican Michoacan. A frecventat școala în orașul natal și, succesiv, la Guadalajara. În 1926, la izbucnirea așa-numitului război cristeros,  frații lui s-au unit forțelor contrare regimului violent și anticreștin care s-a instaurat în țară. Și Iosif s-a înrolat și a primit misiunea de a purta stindardul. În cursul unei bătălii violente, din 25 ianuarie 1928, armata federală a capturat diferiți prizonieri, printre care se afla și adolescentul Iosif Sanchez del Rio. Dus în orașul natal, Iosif a fost închis și torturat, fiindu-i jupuită pielea de pe tălpi. Cerându-i-se în mod repetat să-l renege pe Cristos pentru a-i fi cruțată viața, Iosif a refuzat de fiecare dată, mărturisind cu fermitate nelipsită de blândețe propria credință în Isus Cristos.
În data de 10 februarie, în ciuda rănilor de la picioare, a fost constrâns să meargă pe jos până la cimitirul localității, unde a fost ucis prin împușcare. Ultimele sale cuvinte au fost: "Trăiască Cristos Rege și trăiască Preacurata Fecioară Maria de Guadalupe". Iosif Sanchez del Rio a fost beatificat în 2005, de Benedict al XVI-lea.

3. Emanuel Gonzalez Garda (Sevilia, 25 februarie 1877 - Madrid, 4 ianuarie 1940) s-a născut la Sevilia, în Spania, la 25 februarie 1877. A fost hirotonit preot la 21 septembrie 1901 și și-a exercitat slujirea în mai multe comunități modeste, ajungând arhiparoh al Parohiei Sfântul Petru din Huelva. În 1910 a fondat „Opera celor trei Marii și a discipolilor sfântului Ioan” care s-a răspândit foarte mult în Spania și în America. În 1915 a fost numit episcop auxiliar de Malaga, în regiunea Andaluzia, și în 1920 episcop titular al aceleiași dieceze. A fondat Uniunea euharistică reparatoare și Congregația surorilor misionare euharistice din Nazaret. În 1931 au început primele semne ale sângerosului război civil spaniol (1936-1939), iar la 31 mai anumite grupuri revoluționare a dat foc bisericilor și palatului episcopal din Malaga. Episcopul i-a înfruntat în mod curajos pe membrii acestor grupuri și chiar s-a predat în mâinile lor, însă aceștia l-au lăsat liber. În anul 1935 a fost numit episcop de Palencia, în Castilia. A fost un scriitor roditor, publicând mai multe opere, în particular de spiritualitate euharistică și cateheză. A murit la 4 ianuarie 1940, la Madrid. A fost beatificat în anul 2001 de papa Ioan Paul al II-lea.

4 Sfântul Ludovic Pavoni s-a născut la Brescia, în Italia, în 1784 și a fost sfințit preot în 1807. În slujirea sa, a acordat o atenție extraordinară tinerilor săraci și abandonați, pentru care a înființat Institutul Sfântul Barnaba. Această inițiativă a continuat prin fondarea congregației Fiii Mariei Neprihănite. Ulterior, a adăugat acestui institut o secție specială pentru surdo-muți. A dat un avânt considerabil unei activități dinamice în domeniul publicațiilor și al tipografiei. După ce izbucnise la Brescia răscoala Celor Zece Zile (1849), părintele Ludovic însoțea copiii prin ploaie pentru a-i feri de jafuri și violență. S-a îmbolnăvit grav la plămâni și a murit câteva zile mai târziu. Era 1 aprilie 1849. Sfântul Ioan Paul al II-lea l-a proclamat Fericit în 2002. 

5. Sfântul Alfons Maria Fusco (Angri 1839- Angri 1910).  s-a născut la Angri, în provincia italiană Salerno, la 23 martie 1839. Odată cu terminarea cursului formativ, a fost sfințit preot, la 29 mai 1863. Numit canonic al bisericii din Angri, părintele Alfons s-a dedicat cu mult zel mai ales sacramentului reconcilierii și predicării asidue a Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru a veni în întâmpinarea nevoilor educative ale copiilor săraci, părintele Alfons a deschis o școală în propria casă. Profunda exigență de solidaritate și caritate l-a determinat să-i asiste pe bolnavii de holeră, în 1866, odată cu izbucnirea epidemiei, fără să se preocupe de riscurile pentru propria viață. În contextul asistenței acordate persoanelor bolnave de holeră, părintele Alfons Maria Fusco a fondat, în 1878, Congregația Surorile Sfântului Ioan Botezătorul , încredințând membrelor congregației misiunea de a se ocupa de educația fetelor orfane și sărace. Părintele Fusco a murit la Angri, în 1910, în sfințenie după cum tot în sfințenie și-a trăit existența, fiind înmormântat în aceiași localitate în care s-a născut.  Părintele Alfons Maria Fusco a fost proclamat fericit în 2001, de papa Ioan Paul al II-lea.

6. Sfântul Iosif Gabriel Brochero al Rozariului (Santa Rosa de Rio Primero, 16 martie 1840 - Cordoba, 26 ianuarie 1914) s-a născut la Santa Rosa de Rio Primero, în Argentina, la 16 martie 1840. A fost hirotonit preot la 4 noiembrie 1866 și și-a exercitat slujirea pastorală în orașul argentinian Cordoba. S-a implicat cu ardoare în vestirea Evangheliei și educarea poporului. A făcut cunoscute exercițiile spirituale ale sfântului Ignațiu, la care participau foarte mulți credincioși și în urma căreia au rezultat numeroase convertiri. A încercat să favorizeze dezvoltarea teritoriului, promovând construirea de biserici, capele, școli rurale și drumuri între munții abrupți din zonă. În 1908 a trebuit să renunțe la mandatul de paroh din cauza leprei de care începuse să sufere datorită insalubrității locurilor, dar și-a continuat cu fervoare misiunea. A murit la 26 ianuarie 1914, la Cordoba. A fost proclamat Fericit de papa Francisc în anul 2013.  

7. Sfânta Elisabeta a Preasfintei Treimi s-a născut în Franța în 1880. În timpul adolescenței a simțit o puternică atracție față de Isus și a făcut în privat votul fecioriei din dorința de a intra în mănăstire imediat ce vârsta îi va permite. Continuându-și viața în lume, se pregătea la viața consacrată ajutându-i pe copiii parohiei să învețe catehismul, sprijinindu-i pe săracii abandonați și ducând o viață de profundă comuniune cu Dumnezeu și Fecioara Maria. A intrat în mănăstirea carmelită din Dijon unde în 1903 a depus voturile pe viață luându-și numele de Elisabeta a Preasfintei Treimi. Câteva luni mai târziu, s-a îmbolnăvit de o boală rară și incurabilă, pe care Elisabeta a acceptat-o cu o încredere totală în voința Domnului. La martiriul trupului s-a adăugat curând și cel al sufletului, trecând printr-o grea ariditate spirituală și simțindu-se părăsită de Dumnezeu. A învins aceste impresii prin credință și iubire, contemplând cu o participare ieșită din comun prezența Preasfintei Treimi în sufletul său. A murit pe 9 noiembrie 1906 la numai 26 de ani. A fost proclamată Fericită în 1984 de Sfântul Ioan Paul al II-lea.