Jubileul marian în Anul Milostivirii. Predica papei Francisc la Sf. Liturghie (text)

RV 09 oct 2016. Fecioara Maria este modelul prin excelență care ne arată cum să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru darurile milostivirii sale: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată duminică, 9 octombrie 2016, la încheierea jubileului marian din Anul Sfânt al Milostivirii. Inspirându-se din lecturile biblice ale duminicii, a 28-a din timpul liturgic de peste an, cu vindecarea celor zece leproși, Pontiful a remarcat că chiar și străinii, poate de altă religie, ne pot învăța să redescoperim valorile pe care noi riscăm să le trecem cu vederea. La rugăciunea ”Angelus”, Pontiful a anunțat convocarea unui consistoriu, pe 19 noiembrie a.c., vigilia încheierii Anului Sfânt, pentru crearea de noi cardinali. Cu o seară înainte, la Veghea mariană din Piața San Pietro, papa Francisc a condus rugăciunea rozariului în prezența a 94 de delegații mariane de pe toate continentele.

Redăm mai jos predica papei Francisc de la Sfânta Liturghie celebrată duminică, 9 octombrie 2016, la ora 10.30 în Piața San Pietro, unde vremea însorită a însoțit celebrarea liturgică și a permis participarea a zeci de cinstitori ai Sfintei Fecioare Maria din lumea întreagă.

”Evanghelia acestei duminici (cf Lc 17,11-19) ne îndeamnă să recunoaștem cu uimire și gratitudine darurile lui Dumnezeu. Pe calea care îl conduce la moarte și înviere, Isus se întâlnește cu zece leproși, care merg în calea lui, se opresc la distanță și își exprimă cu glas tare propria nenorocire în fața acelui om în care credința lor a intuit un posibil salvator: «Isuse, învățătorule, îndură-te de noi!» (v. 13). Ei sunt bolnavi și îl caută pe unul care să-i vindece. Isus, răspunzând, le spune să meargă să se prezinte înaintea preoților care, potrivit Legii, aveau îndatorirea de a constata o eventuală vindecare. În acest fel, el nu se mulțumește să le facă o promisiune, dar pune la încercare credința lor. În acel moment, într-adevăr, cei zece încă nu sunt vindecați. Redobândesc sănătatea în timp ce sunt pe cale, după ce au ascultat de cuvântul lui Isus. Atunci, toți, plini de bucurie, se prezintă înaintea preoților și apoi vor pleca fiecare pe drumul lui, uitând însă de Donator, adică de Tatăl care i-a vindecat prin Isus, Fiul său făcut om.

Unul singur face o excepție: un samaritean, un străin care trăiește la marginea poporului ales, aproape un păgân. Acest om nu se mulțumește cu faptul că a dobândit vindecarea prin propria credință, dar face în așa fel încât vindecarea să ajungă la plinătatea ei, întorcându-se să-și exprime propria gratitudine pentru darul primit, recunoscându-L în Isus pe adevăratul Preot care, după ce l-a ridicat și l-a salvat, poate să-l pună pe cale și să-l primească printre discipolii săi.

A ști să mulțumim, a ști să-l preamărim pe Domnul pentru ceea ce face pentru noi, cât este de important! Ne putem întreba, de aceea: suntem capabili să spunem mulțumesc? De câte ori spunem mulțumesc în familie, în comunitate, în Biserică? De câte ori spunem mulțumesc celui care ne ajută, celui de lângă noi, celui care ne însoțește în viață? Deseori credem că totul ni se cuvine. La fel credem și în relația cu Dumnezeu. E ușor să mergem la Domnul să-i cerem ceva, dar să ne întoarcem să-i mulțumim… De aceea, Isus subliniază cu tărie lipsa celor nouă leproși ingrați: «Oare nu s-au curățat zece? Unde sunt ceilalți nouă? Nu s-a găsit cine să se întoarcă și să-l preamărească pe Dumnezeu decât acest străin?» (Lc 17, 17-18).

În această zi jubiliară ne este propus un model, mai mult, modelul prin excelență la care să privim: Maria, maica noastră. Ea, după ce a primit vestea îngerului, a lăsat să izvorască din inima ei cântarea de preamărire și de mulțumire față de Dumnezeu: «Sufletul meu îl preamărește pe Domnul…». Să cerem Fecioarei Maria să ne ajute să înțelegem că totul este darul lui Dumnezeu și să știm să mulțumim: atunci, vă asigur, bucuria noastră va fi deplină. Numai cel care știe să mulțumească simte plinătatea bucuriei.

Pentru a ști să mulțumim, este nevoie de umilință. În prima Lectură [a Sf. Liturghii] am ascultat episodul despre Naaman, comandantul armatei regelui din Aram (cf 2 Rg 5,14-17). Bolnav de lepră, pentru a se vindeca acceptă sugestia unei sărmane sclave și își pune încrederea în grijile profetului Elizeu, care pentru el este un dușman. Naaman este dispus să se umilească. Elizeu nu pretinde nimic de la el, îi poruncește numai să se cufunde în apa râului Iordan. Atare cerință îl lasă nedumerit pe Naaman, de-a dreptul indignat: poate fi cu adevărat Dumnezeu unul care cere lucruri atât de banale? Ar vrea să se întoarcă înapoi, dar acceptă în cele din urmă să se cufunde în Iordan și imediat se vindecă.

Inima Mariei, mai mult decât oricare alta, este o inimă smerită și dispusă să primească darurile lui Dumnezeu. Pentru a se face om, Dumnezeu a ales-o pe ea, o tânără simplă din Nazaret, care nu trăia în palatele puterii și bogăției, care nu a făcut lucruri ieșite din comun. Să ne întrebăm dacă suntem dispuși să primim darurile lui Dumnezeu sau dacă preferăm să ne închidem, mai degrabă, în siguranța materială, în siguranța intelectuală, în siguranța planurilor noastre.

E semnificativ faptul că Naaman și samariteanul sunt doi străini. Câți străini, chiar persoane de altă religie, ne dau exemplu despre valorile pe care noi, uneori, le uităm sau le neglijăm. Cine trăiește lângă noi, disprețuit și marginalizat, probabil, pentru că este străin, ne poate învăța, în schimb, cum să mergem pe calea pe care vrea Domnul. Și Maica lui Dumnezeu, împreună cu soțul ei Iosif, a experimentat depărtarea de țara sa. Pentru o bună vreme, și ea a fost străină în Egipt, departe de rude și prieteni. Credința ei, cu toate acestea, a știut să învingă greutățile. Să ținem aproape de noi această credință simplă a Sfintei Maici a lui Dumnezeu și să-i cerem harul de a ști să ne întoarcem mereu la Isus ca să-i mulțumim pentru darurile îmbelșugate ale milostivirii sale”.

La rugăciunea ”Angelus”, recitată la sfârșitul Sfintei Liturghii în fața bazilicii vaticane, papa Francisc și-a exprimat încă o dată apropierea sa față locuitorii din Haiti, unde se numără peste 840 de morți după trecerea uraganului Matthew, și a menționat beatificarea, sâmbătă, la Oviedo, în Spania, a martirilor Ianuariu Fueyo Castañón, preot, și a trei însoțitori ai săi, laici. ”Să-l preamărim pe Domnul”, a spus Pontiful, ”pentru acești mărturisitori eroici ai credinței, adăugați la ceata martirilor care și-au dat viața în numele lui Cristos”. În fine, salutând pelerinii care au luat parte la jubileul marian din Anul Sfânt al Milostivirii, papa Francisc a reluat cuvintele Sfântului Ioan Paul al II-lea din 8 octombrie 2000, când a avut loc Actul de încredințare jubiliar față de Maica Domnului: «O, mamă, vrem să-ți încredințăm viitorul care ne așteaptă. Omenirea (…) poate să facă din această lume o grădină sau să o reducă la grămadă de ruine». La această răscruce”, a spus papa Francisc, ”Fecioara să ne ajute să alegem viața, primind și punând în practică Evanghelia lui Cristos Mântuitorul”. 

(rv - A. Dancă)