Dialogul papei Francisc cu jurnaliștii la întoarcere din Georgia și Azerbaidjan

RV 03 oct 2016. ”Realitatea se înțelege mai bine și se vede mai bine de la periferie decât de la centru”: a spus papa Francisc la dialogul cu jurnaliștii de la bordul avionului în timpul călătoriei de întoarcere de la Baku la Roma, la finalul călătoriei sale apostolice de trei zile în Georgia și Azerbaidjan (30 septembrie – 2 octombrie 2016). Aeronava oficială Alitalia a aterizat duminică la Roma la ora 21.30, mai devreme decât era prevăzut. ”Încredințez Fecioarei Maria neliniștile și suferințele populațiilor care în multe părți ale lumii sunt victime nevinovate ale conflictelor”, a scris papa Francisc în mesajul trimis azi pe Twitter.

Dialogul dintre reprezentanții presei și papa Francisc l-a avut ca moderator la bordul avionului pe directorul Sălii de Presă a Sfântului Scaun, Gregory Joseph Burke. Pontiful a răspuns la diferite întrebări ale jurnaliștilor, de la relațiile ecumenice cu Georgia, ”războiul mondial” împotriva căsătoriei și însoțirea pastorală a persoanelor care se declară homosexuale. De asemenea, următorul consistoriu pentru noii cardinali, viitoarele călătorii apostolice, raporturile Sf. Scaun cu China, excepția privind începerea procesului de beatificare a preotul francez Jacques Hamel, ucis pentru credință la altar în timpul Liturghiei, Premiul Nobel pentru Pace, campania electorală americană, presupusa nerespectare a testamentului lui Ioan Paul al II-lea și, în fine, preferința pentru comunitățile mici de catolici în alegerea călătoriilor apostolice.

”Prima țară din Uniunea Europeană în care am mers a fost Grecia, insula Lesbos. Aceasta a fost prima”: a precizat Sfântul Părinte la întrebarea privind preferința sa pentru țările în care catolicii sunt minoritari. Același criteriu l-a urmat și atunci când a fost vorba de Albania, Bosnia și Herțegovina, iar acum, Georgia și Azerbaidjan. ”De ce merg în aceste țări? Pentru catolici, pentru a merge la periferia unei comunități catolice, care se află chiar la periferie, este foarte mică”. ”V-am mai spus: realitatea se înțelege mai bine și se vede mai bine de la periferie decât de la centru”. Desigur, a mai spus Pontiful, predilecția față de ”țările periferice”, ”nu împiedică posibilitatea de a merge în țări mari precum Portugalia sau Franța”.

Ce posibilități noi de colaborare există după întâlnirea din zilele trecute cu patriarhul Ilia al II-lea al Bisericii ortodoxe georgiene? – a întrebat o jurnalistă de la televiziunea Georgiei. ”Cât privește lucrurile care ne unesc și ne separă”, a răspuns papa Francisc, este important ”să nu începem să discutăm despre lucruri de doctrină. Acestea trebuie lăsate în seama teologilor”. Noi, ca popor, trebuie ”să ne rugăm unii pentru alții (…) și să facem lucruri împreună. Sunt cei săraci? Să lucrăm împreună cu cei săraci. Sunt imigranți? Să facem lucrurile împreună”. ”Astăzi ecumenismul trebuie să se facă mergând împreună, rugându-ne unii pentru alții. Iar teologii să continue să vorbească între ei, să studieze între ei”.

O altă întrebare s-a referit la cuvintele papei despre ”un război mondial care se desfășoară astăzi împotriva căsătoriei” și cuvintele sale dure împotriva divorțului. ”Tot ceea ce am spus”, a răspuns Pontiful, ”este cuprins în (exortația apostolică) Amoris laetitia”, în care ”se vorbește de căsătorie, de fundamentul căsătoriei, dar apoi vin problemele: cum să se pregătească pentru căsătorie, cum să educe fiii și, în capitolul VIII, când vin problemele și cum se rezolvă acestea. Se rezolvă cu patru criterii: a primi familiile rănite, a însoți, a discerne fiecare caz și integrare sau refacere”. ”Amoris laetitia trebuie citită toată, recitită toată și discutată toată, este un tot, un întreg. Există păcatul, există ruptura, dar există și milostivirea, răscumpărarea, îngrijirea”.

Un jurnalist a făcut o întrebare despre teoria gender, pe care papa Francisc o consideră dușmanul căsătoriei. Dar cum se poate da un răspuns pastoral persoanelor care se declară homosexuale? ”Eu”, a spus papa Francisc, ”am însoțit în viața mea de preot, de episcop, și chiar de papă, am însoțit persoane cu tendințe și cu practici homosexuale. Le-am însoțit, le-am apropiat de Domnul, unii nu pot, dar le-am însoțit și nu l-am abandonat pe nici unul. Persoanele trebuie însoțite cum le însoțea Isus. Când o persoană care se află în această condiție ajunge în fața lui Isus, Isus nu-i va spune cu siguranță: «Pleacă de aici, pentru că ești homosexual». Nu. Dar ceea ce am spus, se referă la acea răutate care astăzi se face prin îndoctrinarea teoriei gender”.

Cât privește viitorul consistoriu pentru crearea de noi cardinali, papa Francisc a spus că în alegerea candidaților va urmări aceleași criterii de la ultimele două consistorii: ”De peste tot, pentru că Biserica este prezentă în toată lumea. (…) Lista e lungă, dar sunt numai 13 locuri. Și trebuie să ne gândim la un echilibru. Îmi place să văd, în Colegiul cardinalilor, universalitatea Bisericii. Nu doar centrul, pentru a spune astfel, european. De peste tot. Cele cinci continente, dacă se poate”. ”Trebuie să studiez lista și să stabilesc data. Poate să fie la sfârșitul anului, poate să fie la începutul anului următor. La sfârșitul anului este problema Anului Sfânt, dar se poate rezolva. Sau dacă nu, la începutul anului viitor. Va fi aproape”.

O jurnalistă din Portugalia l-a întrebat cu privire la următoarele călătorii apostolice, remarcând că în mesajul video adresat argentinienilor, a spus că agenda este foarte încărcată și a vorbit de Africa și Asia. Columbia, de asemenea, este în așteptare. La fel și Portugalia. Când va fi, pe 12 și 13 mai? ”În momentul de față”, a spus papa Francisc, ”e sigur că voi merge în Portugalia și voi merge numai la Fatima. În momentul de față. De ce? Este o problemă. În parcursul acestui An Sfânt au fost suspendate vizitele «ad limina» (ale episcopilor din diferite țări – n.r.). Anul viitor trebuie să fac vizitele «ad limina» din acest an și de anul viitor. De aceea este puțin spațiu pentru călătorii. Dar în Portugalia voi merge. În India și Bangladesh, aproape sigur. În Africa încă nu e sigur locul, totul depinde fie de climă (…), fie de situația politică și de războaie”.

Referitor la excepția acordată pentru procesul de beatificare a preotului francez Jacques Hamel, ucis în timpul Liturghiei pe 26 iulie a.c., un jurnalist l-a întrebat de ce a luat decizia de a nu ține cont de regula care impune așteptarea unei perioade de cinci ani de la moarte înainte de începerea procesului de beatificare? ”Am vorbit”, a răspuns papa, ”cu cardinalul Amato (prefectul Congregației pentru cauzele sfinților – n.r.). Vom analiza cazul și el va da știrea definitivă. Dar intenția este de a merge pe această linie, de a face cercetările necesare și să vedem dacă există motive să o facem. (…) Trebuie să fie analizate mărturiile, pentru a deschide procesul, să nu se piardă mărturiile. Este important, pentru că e vorba de mărturiile proaspete, ceea ce a văzut lumea. Cu trecerea timpului, unii mor, alții uită. În latină se spune: «ne perdeat probationem»”.

Referitor la o posibilă călătorie apostolică la Beijing și la calitatea relațiilor dintre Sfântul Scaun și China, pontiful a spus că ”suntem în bune relații. Se studiază și se vorbește, sunt comisii de lucru. Eu sunt optimist. (…) Raporturile dintre Vatican și chinezi, trebuie să se stabilească într-un raport și despre acest lucru se vorbește, dar lent. Însă lucrurile care merg încet, merg bine, întotdeauna. Lucrurile făcute în grabă nu merg bine. Poporul chinez are stima mea cea mai înaltă. Alaltăieri, de exemplu, a avut loc un simpozion de două zile, cred, la Academia de Științe despre «Laudato sì», la care a luat parte și o delegație a președintelui chinez. Președintele mi-a trimis un cadou. Există relații bune”.

Un jurnalist l-a întrebat dacă are un preferat, persoană sau organizație, în rândul celor peste 300 de candidați la Premiul Nobel pentru Pace din acest an, în semn de recunoaștere pentru munca depusă în favoarea păcii. ”Este multă lume”, a spus papa Francisc, ”care trăiește ca să facă război, ca să vândă arme, ca să ucidă. Dar este la fel de multă lume, foarte multă, care lucrează pentru pace. Eu nu știu să spun pe care l-aș alege dintre toți cei care astăzi lucrează pentru pace. E foarte greu. Ați menționat câțiva, dar sunt mult mai mulți. Este întotdeauna o preocupare de a da un premiu pentru pace. Eu îmi doresc ca la nivel internațional, lăsând la o parte Premiul Nobel pentru Pace, să existe o amintire, o recunoaștere, o declarație despre copii, despre cei cu dizabilități, despre minori, despre civilii care au murit sub bombe. Cred că acest lucru este un păcat. Este un păcat împotriva lui Isus Cristos pentru că acei copii, lumea bolnavă, bătrânii lipsiți de apărare, sunt trupul lui Cristos. Ar trebui ca omenirea să spună ceva despre victimele războaielor. Despre cei care fac pacea, Isus, în Beatitudinile Evangheliei, a spus că sunt fericiți: «făcătorii de pace». Dar victimele războaielor? Trebuie să spunem ceva și să devenim conștienți și de acest lucru. Aruncă asupra unui spital de copii o bombă și mor 30, 40 de copii. La fel asupra unei școli. Acestea sunt tragedii din zilele noastre”.

Campania electorală pentru alegerile prezidențiale din Statele Unite ale Americii, a remarcat un alt jurnalist, îi pune în dificultate pe mulți credincioși, pentru că și unul și celălalt candidat susțin opinii divergente în raport cu învățăturile Bisericii. Cum ar trebui să se comporte la apropiatele alegeri? ”În campanie electorală”, a spus papa Francisc, ”eu nu mă pronunț niciodată. Poporul este suveran. Voi spune doar atât: studiază bine propunerile, roagă-te și alege în conștiință”. (…) Când se întâmplă ca într-o țară oarecare să fie doi, trei, patru candidați care nu îndeplinesc așteptările tuturor, înseamnă că viața politică a acelei țări este, poate, prea politizată, dar nu are multă cultură politică. Este una din îndatoririle Bisericii și ale învățământului din facultăți să învețe însușirea unei culturi politice”.

În fine, o jurnalistă a atras atenția asupra faptului că Ioan Paul al II-lea a lăsat în testament să fie arse multe documente și scrisori care, mai târziu au ajuns să fie publicate într-o carte. Se poate spune, prin urmare, că mărturia pentru posteritatea istorică este mai importantă decât testamentul unui papă? ”Este dreptul oricărui om”, a răspuns papa Francisc, ”să facă cum crede înainte de a muri”. ”Cine n-a respectat acest lucru va fi vinovat. Nu știu, nu cunosc bine cazul”. ”Este un drept al fiecărei persoane să facă cum vrea”. ”Pentru multă lume nu a fost respectat testamentul”, iar papa, ”este un sărman păcătos ca toți ceilalți”.

(rv – A. Dancă)