”Benedict XVI. Ultimele convorbiri”: carte interviu cu Peter Seewald

RV 09 sep 2016. A apărut astăzi în toată lumea cartea intitulată ”Benedict XVI. Ultimele convorbiri”, noua carte de interviuri realizate de Peter Seewald cu papa emerit. Volumul atinge etapele cele mai importante ale vieții pontifului de origine germană: de la copilăria sub regimul nazist și descoperirea vocației, la anii grei ai războiului, apoi slujirea în Curia Romană și legătura puternică cu Sfântul Ioan Paul al II-lea, până la alegerea ca succesor al Sfântului Petru și la decizia de a renunța la conducerea Bisericii.

Benedict al XVI-lea vorbește și despre papa Francisc, exprimându-și surprinderea și bucuria sa pentru această alegere care dovedește că Biserica este vie, dinamică și nu congelată în anumite scheme, ceea ce, notează papa emerit, este încurajator. Cartea, apărută în italiană la editura Garzanti, a fost în centrul unui interviu realizat de Radio Vatican cu părintele iezuit Federico Lombardi, în prezent, președintele Consiliului de administrație a Fundației Joseph Ratzinger-Benedict XVI. ”Noua carte-interviu de convorbiri a lui Benedict XVI cu Peter Seewald, disponibilă în librării și în punctele de vânzare în diferite limbi începând de astăzi, 9 septembrie, este cu siguranță pentru mulți o surpriză dar, putem spune fără îndoială, o surpriză plăcută”, a spus pr. Lombardi. ”O surpriză în sensul că, dată fiind alegerea clară a lui Benedict al XVI-lea de a se dedica unei vieți retrase de rugăciune și reflecție, probabil că nu ne-am fi așteptat acum la publicarea unei lungi conversații cu un jurnalist. O surpriză frumoasă și în sensul că, odată depășită prima impresie de uimire, lectura calmă a textului ne oferă câteva perle foarte prețioase și de mare valoare, altele, folositoare și interesante”.

Într-una din convorbiri papa Benedict abordează subiectul unui ”bilanț” al pontificatului său și afirmă: ”Era mai întâi de toate ceea ce doream să fac: să pun în centru tema lui Dumnezeu și credința, iar în prim plan, Sfânta Scriptură. Provin din teologie și știam că forța mea, dacă aș avea vreuna, este să vestesc credința într-o formă pozitivă. De aceea am vrut mai presus de toate să învăț pornind de la plinătatea Sfintei Scripturi și a Tradiției. Eu știam că pontificatul meu nu avea să fi de lungă durată, că nu puteam să duc la îndeplinire proiecte de termen lung și să realizez inițiative spectaculoase… Nu aveam să convoc un nou Conciliu, dar cu atât mai mult voiam și puteam să întăresc elementul sinodal” (p. 180, în ediția italiană).

Pe de altă parte, Benedict revine de mai multe ori în convorbirile sale la spiritul pontificatului său, care se regăsește într-un anumit sens în ”Anul credinței”. Acesta, spune papa emerit, reprezintă ”o reînnoită încurajare la a crede, a trăi o viață pornind de la centrul, de la dinamismul credinței, la a-l redescoperi pe Dumnezeu redescoperindu-l pe Cristos, așadar, la a redescoperi centralitatea credinței” (p. 217). ”Nu încape îndoială”, remarcă pr. Lombardi, ”că marea operă despre Isus din Nazaret are un loc central în pontificatul lui Benedict XVI. Aceasta nu era exercițiul teologului în «timpul liber» pe care i-l permitea slujirea de papă, ci slujirea cea mai importantă adusă Bisericii pentru că «dacă nu-l mai cunoaștem pe Isus, este sfârșitul Bisericii… iar pericolul ca Isus să fie distrus sau diminuat de un anumit fel de exegeză este enorm»” (pp. 192-193). 

(rv - A. Dancă)