30 august 2016. Din data de 30 august, în librăriile din Italia este prezentă cartea "Servitore di Dio e dell'umanità" (Slujitor al lui Dumnezeu și al umanității), de Elio Guerriero, publicată de Editura Mondadori. Prefațat de papa Francisc, volumul numără 542 de pagini și propune o biografie a papei emerit Benedict al XVI-lea. În cele nouăsprezece capitole, autorul conturează, pe de o parte, un portret al teologului Joseph Ratzinger și, pe de altă parte, al pontifului Benedict al XVI-lea.
Timp de mulți ani responsabil editorial la editurile "Jaca Book" și "Sfântul Paul" și peste două decenii director al revistei "Communio", autorul volumului – Elio Guerriero – a realizat și un interviu cu Benedict al XVI-lea, conținut în volum, intitulat "Slujirea prin rugăciune", din care vă propunem câteva fragmente.
Sanctitate, vizitând ultima oară Germania, în 2011, ați spus: "Nu se
poate renunța la Dumnezeu" și, de asemenea, "Unde este Dumnezeu, acolo este viitor".
Nu v-a părut rău să renunțați la pontificat în Anul Credinței?
R. – Sigur, țineam să duc la bun sfârșit Anul Credinței
și să scriu enciclica despre credință, care trebuia să încheie parcursul început cu
Deus caritas est. Cum spune Dante, iubirea care pune în mișcare soarele și celelalte
stele, ne împinge, ne conduce la prezența lui Dumnezeu care ne dăruiește speranță
și viitor. Într-o situație de criză, comportamentul cel mai potrivit este așezarea
dinaintea lui Dumnezeu, cu dorința regăsirii credinței pentru a putea continua parcursul
vieții. Din partea sa, Dumnezeu este foarte bucuros să vină în întâmpinarea dorinței
noastre, să ne dăruiască lumina care ne conduce în pelerinajul vieții. Aceasta este
experiența sfinților, a Sfântului Ioan al Crucii, a Sfintei Tereza a Pruncului Isus.
Totuși, în 2013, erau numeroase obligații despre care consideram că nu le pot duce
la bun sfârșit.
Care erau aceste obligații? l-a întrebat pe Benedict al XVI-lea autorul
volumului "Servitore di Dio e dell'umanità" (Slujitor al lui Dumnezeu și al umanității).
R. – Fusese deja fixată data Zilei Mondiale a Tinerilor,
care urma să aibă loc la Rio de Janeiro, în Brazilia, în vara anului 2013. Privitor
la această călătorie, aveam două convingeri clare. După experiența vizitei în Mexic
și în Cuba, nu mă mai simțeam în măsură să fac o călătorie atât de dificilă. De asemenea,
în cadrul desfășurării evenimentului, potrivit modului în care a fost conceput de
Ioan Paul al II-lea, prezența fizică a Papei era indispensabilă. Era de neconceput
o legătură video sau alte forme de comunicare garantate de tehnologie. Și din acest
motiv, am considerat retragerea mea ca pe o îndatorire. Totodată, aveam certitudinea
că și în absența mea anul credinței ar fi ajuns la bun sfârșit. De fapt, credința
este un har, un dar generos făcut de Dumnezeu credincioșilor. De aceea, eram ferm
convins că succesorul meu ar fi încheiat în modul bun voit de Dumnezeu evenimentul
pe care-l începusem și așa s-a și întâmplat.
O altă întrebare s-a referit la vizita făcută de Benedict al XVI-lea
la Bazilica din Collemaggio, la Aquila, când a depus paliul papal pe altarul Sfântului
Celestin al V-lea și la momentul în care a luat decizia de a renunța la ministerul
petrin pentru binele Bisericii.
R. – Călătoriile în Mexic și Cuba au fost foarte frumoase
pentru mine și, din multe puncte de vedere, emoționante. În Mexic, am fost impresionat
să văd credința profundă a multor tineri, trăind experiența pasiunii lor exuberante
pentru Dumnezeu. În același fel, am fost impresionat de marile probleme ale societății
mexicane și de eforturile Bisericii în vederea găsirii, pornind de la credință, a
unui răspuns la problematica sărăciei și a violenței. Nu este necesar să menționez
în mod expres cum, în Cuba, am fost impresionat să văd modul în care Raul Castro dorește
să conducă țara sa pe o nouă cale, fără a rupe continuitatea cu trecutul imediat.
Și aici am fost foarte mișcat văzând modul în care frații mei în episcopat caută să
găsească orientarea în acest dificil proces, pornind de la credință. Însă, pe parcursul
acestor călătorii, am experimentat pe deplin limitele rezistenței mele fizice. Mi-am
dat seama mai ales că nu mai eram în măsură să înfrunt în viitor zboruri transoceanice
din cauza diferenței de fus orar. Desigur, am discutat despre aceste probleme și cu
medicul meu, doctorul Patrizio Polisca. Devenea astfel clar că nu aș mai fi fost în
măsură să particip la Ziua Mondială a Tinerilor de la Rio de Janeiro, din vara anului
2013: din cauza problemei de fus orar. Din acel moment a trebuit să decid într-un
timp relativ scurt în legătură cu data retragerii mele.
Pornind de la considerația că mulți ar putea vedea gestul renunțării
lui Benedict al XVI-lea ca pe o înfrângere, ca un gest al unui învins al istoriei,
Elio Guerriero evidențiază că persoana cu care stă de vorbă [n.n. Benedict al XVI-lea]
este pe deplin senină și plină de încredere:
R. – Sunt cu totul de acord. Ar fi trebuit să mă preocup
dacă nu aș fi fost convins, cum am spus la începutul pontificatului, că sunt un simplu
și umil slujitor în via Domnului. Încă de la început, am fost conștient de limitele
mele dar am acceptat, după cum am încercat să fac întotdeauna în viața mea, din spirit
de ascultare. Apoi, au existat dificultăți ale pontificatului, mai mult sau mai puțin
mari, după cum au existat și numeroase momente de har. Îmi dădeam seama că nu puteam
face de unul singur ceea ce trebuia să fac, fiind necesar să mă încredințez mâinilor
Domnului, să-mi pun toată încrederea în Isus de care, pe măsură ce scriam volumul
despre El, mă simțeam legat de o prietenie veche și tot mai profundă. Apoi, un alt
sprijin era Maica lui Dumnezeu, Maica speranței, pe care am simțit-o tot mai aproape
recitând rugăciunea Sfântului Rozariu și în cursul vizitelor la sanctuarele mariane.
În fine, erau sfinții, tovarășii mei de călătorie de pe parcursul întregii vieți:
Sfântul Augustin și Sfântul Bonaventura, dar și sfântul Benedict al cărui motto "să
nu preferi nimic înaintea lui Cristos" îmi devine tot mai familiar și sfântul Francisc,
sărăcuțul din Assisi, primul care a intuit că lumea este oglinda iubirii creatoare
a lui Dumnezeu, de la care provenim și spre care ne îndreptăm.
RV/AM
All the contents on this site are copyrighted ©. |