Edith Stein: păstrarea identității și a libertății interiore în timpuri obscure

9 august 2016. Sfânta Tereza Benedicta a Crucii, Edith Stein, este celebrată de Biserică în data de 9 august. Patroană a Europei, alături de Sfânta Brigita a Suediei şi de Sfânta Ecaterina din Siena, Edith Stein – evreică din Germania, filosofă și călugăriță carmelită – avea să moară în 1942, la 50 de ani. A fost ucisă împreună cu sora ei în Lagărul de exterminare de la Auschwitz, în camerele de gazare.

Studentă a filosofului Edmund Husserl, Edith – deși evreică prin naștere – avea să se lase cucerită de Cristos la vârstă adultă, fără să-și renege vreodată poporul, acceptând să moară împreună cu poporul său.

Aflată în căutarea adevărului, Edith Stein avea să-l afle în Crucea lui Cristos. În 1938, din Carmelul din Köln, călugărița Tereza Benedicta a Crucii explica într-o scrisoare de ce l-a ales pe Dumnezeu: “Astăzi înţeleg…ce vrea să zică a fi mireasa Domnului în semnul crucii, deşi cu totul nu se va înţelege niciodată, întrucât este un mister…Cu cât devine mai întuneric în jurul nostru, cu atât trebuie să deschidem inima la lumina care vine de sus” (La scelta di Dio, Lettere [1917-1942], Roma 1973, 132-133).

Tot din chilia de călugăriță carmelită, Tereza Benedicta a Crucii observa mersul lumii din timpul beznei nazismului, scriind despre „lupta dintre Cristos și antihrist care s-a înverșunat deschis”. „De aceea”, scria ea, „dacă te decizi pentru Cristos ți se poate cere și jertfa vieții. Contemplă pe Domnul care atârnă înaintea ta pe lemn, pentru că a fost ascultător până la moartea pe Cruce".

“O Crux, ave spes unica!” (O, Cruce, unica speranță!). Edith Stein a înțeles, după îndelungate căutări, că acea Cruce pe care Cristos a sfințit-o cu sacrificiul său, pe care și-a vărsat sângele pentru salvarea omenirii de sclavia păcatului a devenit din simbol de moarte simbol al Iubirii care învinge ura, violența și generează viață nemuritoare.

Noi, cei de azi, care traversăm un alt tip de obscuritate, de persecuție, un timp stăpânit de relativism și de slăbirea conștiinței apartenenței noastre creștine, avem în Edith Stein exemplul luminos al unei persoane care, într-un timp de beznă a lumii, a știut să-și deschidă inima spre lumina divină.

Anul 1921 avea să reprezinte un an de cotitură pentru Edith Stein, după cum a povestit chiar ea. Era o noapte de vară. Edith fiind în vacanță în casa de la țară a unor prieteni și, cum nu reușea să doarmă… . „Am luat din întâmplare o carte din bibliotecă; purta titlul „Viaţa Sfintei Tereza povestită de ea însăşi”. Am început să citesc şi n-am mai putut să o las, până ce nu am terminat-o. Când am închis-o am zis: acesta este adevărul”, avea să istorisească Edith.

Va primi Botezul în 1922, ulterior luând decizia de a intra în rândul călugărițelor carmelite, la 16 iulie 1933, în sărbătoarea Sfânta Fecioară Maria de pa Muntele Carmel. Cu siguranță, și alegerea Carmelului a fost legată tot de căutarea adevărului de care a fost însuflețită existența acestei sfinte, care a traversat experiențele cele mai dramatice și mai complexe ale istoriei europene din prima jumătate a secolului XX, marcat de război, persecuție, lagăre de exterminare, dar și de ateism și de căutarea unor noi categorii de gândire. În ciuda acestor vicisitudini, Tereza Benedicta a Crucii a știut să-și păstreze identitatea și libertatea interioară și curajul mărturisirii credinței.   

RV/AM