La papa Francisc, o delegație a Bisericilor reformate: uniți, în fața deșertificării spirituale

10 iunie 2016. Sfântul Părinte a primit vineri în audiență, în jurul orei prânzului, o delegație a Prezidiului Comuniunii Mondiale a Bisericilor Reformate.  Mulțumindu-le pentru vizită, pontiful a subliniat că întâlnirea reprezintă "un pas ulterior în parcursul ce caracterizează mișcarea ecumenică", drum pe care papa Francisc l-a definit "binecuvântat și plin de speranță", de-a lungul căruia încercându-se o trăire tot mai conformă cu rugăciunea Domnului "pentru ca toți să fie una" (In 17,21)

În cuvântul adresat delegației, pontiful și-a exprimat gratitudinea și pentru recenta concluzie a celei de-a patra etape a dialogului teologic dintre Comuniunea Mondială a Bisericilor Reformate și Consiliul Pontifical pentru Promovarea unității Creștinilor, cu tema "Justificare și sacramentalitate: comunitatea creștină făcătoare de pace".

Pontiful a reliefat că "există multe domenii în care reformații și catolicii pot colabora pentru a da mărturie împreună despre iubirea milostivă a lui Dumnezeu, adevărat antidot împotriva sentimentului de rătăcire și de indiferență ce par să ne înconjoare":
Papa Francisc: «De fapt, azi experimentăm deseori o 'deșertificare spirituală'. Mai ales acolo unde se trăiește ca și cum Dumnezeu nu ar exista, comunitățile noastre creștine sunt chemate să fie 'amfore' care potolesc setea cu speranță, prezențe în măsură să inspire fraternitate, întâlnire, solidaritate, iubire autentică și dezinteresată (cfr Exortația apostolică Evangelii gaudium, 86-87 ); acestea au misiunea de a primi și reînsufleți harul lui Dumnezeu, pentru a nu se închide în ele însele și pentru a se deschide spre misiune. De altfel, nu este posibilă comunicarea credinței dacă aceasta este trăită în mod izolat sau în grupuri închise și separate, într-un soi de falsă autonomie și de imanentism comunitar. Făcând astfel nu se poate răspunde la setea de Dumnezeu care ne provoacă și care reiese și din multiplele noi forme de religiozitate. Uneori, acestea riscă să se plieze doar asupra lor și a propriilor necesități, favorizând un fel de 'consumism spiritual'. Prin urmare, dacă oamenii din timpul nostru 'nu găsesc o spiritualitate care să-i însănătoșească, să-i elibereze, să-i umple de viață și de pace și care să-i cheme în același timp la comuniune solidară și la rodnicie misionară, vor sfârși înșelați de propuneri care nici nu umanizează și nici nu aduc slavă lui Dumnezeu'»  

RV/AM