Audiența generală. Papa Francisc: a-l ignora pe cel sărac înseamnă a-l disprețui pe Dumnezeu

RV 18 mai 2016. ”A-l ignora pe cel sărac înseamnă a-l disprețui pe Dumnezeu”: a spus papa Francisc la cateheza audienței generale de miercuri, dedicată parabolei din Evanghelie despre bogatul și Lazăr cel sărac (cf. Lc 16, 19-31). Soarele plăcut din această dimineață romană, după zilele mai degrabă reci de la începutul săptămânii, a încurajat mii de pelerini să participe la tradiționala întâlnire săptămânală cu Sfântul Părinte în Piața Sfântul Petru. La saluturile finale, Pontiful a menționat prezența unui grup de copii orfani din Ucraina și ziua de naștere a Sfântului Ioan Paul al II-lea.

Referindu-se la parabola bogatului și a lui Lazăr, Sfântul Părinte a scos în evidență faptul că viața acestor două persoane pare să se desfășoare pe linii paralele: condițiile de viață sunt diametral opuse și fără posibilitatea de a comunica între ele. ”Lazăr reprezintă bine strigătul mut al celor săraci din toate timpurile și contradicția unei lumi în care bogățiile imense și resursele se află în mâinile unui mic număr de oameni”. Dar după ce moare, bogatul se adresează patriarhului biblic Abraham cu apelativul de ”tată”:
Papa Francisc: ”El revendică faptul că este fiul său, că aparține poporului lui  Dumnezeu. Și totuși, în viață nu a arătat nicio considerație față de Dumnezeu, mai mult a făcut din sine centrul a toate, închis în lumea sa de lux și risipă. Excluzându-l pe Lazăr, nu a ținut cont nici de Domnul, nici de legea sa. A-l ignora pe cel sărac înseamnă a-l disprețui pe Dumnezeu. Trebuie să învățăm bine acest lucru: a-l ignora pe cel sărac înseamnă a-l disprețui pe Dumnezeu”.

Pontiful a remarcat un detaliu semnificativ din parabola Evangheliei: ”bogatul nu are nume, are doar un adjectiv, cel bogat, pe când numele săracului este repetat de cinci ori, este Lazăr, care înseamnă «Dumnezeu ajută»”. Prin însăși numele său, ”Lazăr, care zace la ușa bogatului, este o rechemare vie a celui bogat ca să-și aducă aminte de Dumnezeu, dar bogatul nu primește acest îndemn. Va fi condamnat nu din cauza bogățiilor sale ci pentru că a fost incapabil să simtă compasiune față de Lazăr și să-l ajute”.

În cea de-a doua parte a parabolei, îi regăsim împreună pe Lazăr și pe bogat după moartea lor. În viața de dincolo, situația s-a răsturnat: Lazăr cel sărac este dus de îngeri în ceruri la Abraham, bogatul în schimb, cade în chinuri. Ridicându-și ochii, l-a văzut pe Abraham și pe Lazăr în sânul lui. ”El – a remarcat Pontiful – pare să-l vadă pe Lazăr pentru prima dată, dar cuvintele sale îl trădează”: îi cere lui Abraham să-l trimită pe Lazăr să-și înmoaie vârful degetului în apă și să-i răcorească limba, căci suferea cumplit în mijlocul flăcărilor. ”Acum bogatul îl recunoaște pe Lazăr și îi cere ajutorul, în timp ce în viață se făcea că nu-l vede. De câte ori, atâta lume se face că nu-i vede pe cei săraci. Pentru ei, cei săraci nu există. Mai înainte îi nega până și resturile de la masa sa, iar acum ar vrea să-i aducă să bea. Încă mai crede că poate să revendice drepturi pentru condiția socială precedentă”.

Atâta vreme cât Lazăr stătea în fața ușii, pentru cel bogat exista posibilitatea mântuirii: să deschidă larg ușa și să-l ajute pe Lazăr, dar acum, când și unul și celălalt au murit, situația a devenit ireparabilă.
Papa Francisc: ”Dumnezeu nu este chemat în cauză niciodată în mod explicit, dar parabola avertizează: milostivirea lui Dumnezeu față de noi este legată de milostivirea noastră față de aproapele; când lipsește aceasta din urmă, nici cealaltă nu-și găsește loc în inima noastră închisă, nu poate să intre. Dacă eu nu deschid larg ușa inimii mele față de cel sărac, acea ușă rămâne închisă. Chiar și pentru Dumnezeu. Acest lucru este înspăimântător”.

Vorbind despre cererea bogatului de a-l trimite la frații lui pe Lazăr, ca să-i prevină, Pontiful a scos în evidență cuvintele parabolei în care Abraham spune: ”Îl au pe Moise și pe profeți, să asculte de ei!” (v. 29).
Papa Francisc: ”Pentru a ne converti nu trebuie să așteptăm evenimente miraculoase, ci să deschidem inima la Cuvântul lui Dumnezeu, care ne cheamă să-l iubim pe Dumnezeu și pe aproapele. Cuvântul lui Dumnezeu poate să redea viață unei inimi uscate și să o vindece de orbirea sa. Bogatul cunoștea Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu l-a lăsat să intre în inima sa, nu l-a ascultat, de aceea a fost incapabil să deschidă ochii și să aibă compasiune față de cel sărac. Nici un mesager și nici un mesaj nu vor putea să-i înlocuiască pe săracii din drumul nostru pentru că în ei vine în întâmpinarea noastră Isus însuși: «Tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut» (Mt 25,40), spune Isus. În acest fel, în răsturnarea sorților pe care o descrie parabola, este ascunsă taina mântuirii noastre, în care Cristos unește sărăcia și milostivirea”.

Primiți acum și Binecuvântarea apostolică a Sfântului Părinte.

(rv – A. Dancă)