Comisie pentru studiul diaconatului feminin. Uniunea superioarelor generale în audiență la Papa

RV 13 Mai 2016 Joi, 12 mai 2013, papa Francisc a primit în audiență membrele Uniunii internaționale a superioarelor generale. Întâlnirea s-a desfășurat în aula Paul al VI-lea din Vatican. Printre chestiunile discutate s-au numărat diaconatul femeilor, prezența femeilor în forurile decizionale ale Bisericii și posibilitatea călugărițelor de a predica la Sfânta Liturghie. În cadrul dialogului cu reprezentantele persoanelor consacrate din ramura feminină, Suveranul Pontif le-a invitat pe acestea să evite riscul ca „feminismul” și „servilismul” să ia locul serviciului în folosul Bisericii.

În ceea ce privește prezența femeilor în forurile decizionale ale Bisericii, papa Francisc este de acord cu creșterea responsabilității, la anumite niveluri, în rândul femeilor, însă doar în cazurile în care nu este prevăzută o jurisdicție legată de ordinul sacru (hirotonire). Sfântul Părinte motivează acest lucru prin faptul că viziunea unei femei poate contribui la îmbogățirea unei decizii, atât în faza de elaborare cât și în cea executivă.

O altă problemă înaintată Pontifului a fost cea a diaconatului feminin. Fiind deja implicate în slujirea săracilor și a bolnavilor, în cateheză și în alte slujiri bisericești, Uniunea internațională a superioarelor generale i-a propus Papei admiterea femeilor la diaconatul permanent, făcând referință la Biserica din primele secole. În acest sens, episcopul Romei a reamintit că rolul diaconeselor din Biserica primară nu a fost stabilit, încă, în mod clar. Totuși, Sfântul Părinte s-a arătat disponibil să constituie o comisie de studiu care să se ocupe de acest subiect.

Călugărițele l-au întrebat pe papa Francisc despre posibilitatea de a predica în timpul Sfintei Liturghii. Aici, Pontiful Roman a făcut o distincție între predica din timpul unei Liturgii a Cuvântului, care poate fi rostită, fără nici o problemă, de o femeie, consacrată sau laică, și predica de la Sfânta Liturghie, în care omilia este legată de prezidarea celebrării, specifică preotului. În acest sens, Sfântul Părinte a îndemnat persoanele consacrate să fie atente la două ispite: feminismul, deoarece femeia se bucură de o înaltă demnitate în Biserică în virtutea Botezului, și clericalismul, care apare atunci când preoții doresc să conducă singuri parohiile lor, fără a stimula sinodalitatea și colaborarea, sprijiniți de laici care, din comoditate, se lasă „clericalizați”.

Urmașul sfântului Petru a apreciat maternitatea pe care călugărițele și persoanele consacrate o manifestă prin grija față de persoanele marginalizate și în același timp a condamnat denaturarea la care este supus, în unele cazuri, serviciul efectuat de surori, de exemplu când acestea, în loc să se ocupe de îngrijirea sufletelor, efectuează doar o slujire servilă în casa parohială.

Audiența a continuat cu o serie de întrebări în ceea ce privește reforma mai multor congregații și institute și a dificultăților de natură canonică. Papa Francisc s-a arătat deschis la posibilitatea de a aduce mici modificări legii Bisericii, doar că acestea trebuie să fie rezultatul unui profund discernământ din partea autorităților competente.

Sfântul Părinte s-a arătat foarte ferm când a vorbit despre așa-zisele „contribuții pentru administrarea sacramentelor”. Pontiful le-a cerut persoanelor consacrate să păzească votul sărăciei, care apără de greșeli și deviații de la carisme. Totuși, Papa a invitat ordinele religioase să nu subevalueze administrarea bunurilor.

Una dintre întrebările adresate episcopului Romei a făcut referire la eticheta de „activiste sociale” care li se pune multor călugărițe ce se ocupă de săraci. În acest sens, Pontiful Roman a spus că fiecare persoană consacrată trebuie să aibă o viață mistică, dar asta nu înseamnă să fie o „mumie”. Dacă, prin carismă, persoanelor consacrate li se cere să slujească, atunci trebuie să o facă, în ciuda gurilor rele și a calomniilor.

În încheierea audienței cu Uniunea internațională a superioarelor generale, papa Francisc a invitat persoanele consacrate să acorde odihnei spațiul just și să nu le neglijeze pe surorile bătrâne sau bolnave din convent, pentru că, prin experiența și înțelepciunea lor, ele sunt amintirea institutului.

(rv – I. Ursuleac)