Lecția iubirii și a iertării: alți cinci martiri spanioli în rândul fericiților

23 aprilie 2016. Sâmbătă, 23 aprilie, la Burgos, în Spania: beatificarea preotului Valentin Palencia Marquina și a însoțitorilor săi, patru la număr, toți martirizați în ianuarie 1937, Sfânta Liturghie de beatificare fiind prezidată de card. Angelo Amato, prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților.

"Fericirea pe care a dorit-o dintotdeauna sufletul meu este jertfirea vieții pentru Domnul Isus", scria părintele Palencia în testamentul său spiritual. El avea să-și dăruiască viața și prin slujirea sacerdotală, pusă în serviciul Domnului și al aproapelui, prin fondarea și gestionarea unui colegiu pentru copii orfani, săraci și marginalizați. Însă, furia revoluției anticatolice declanșată în 1936 avea să marcheze începutul unei epoci de sânge și doliu pentru Biserica Catolică din Spania, încercată de înfiorătoare abuzuri, precum interzicerea celebrării Sfintelor Liturghii, incendieri de biserici, jefuirea mănăstirilor, distrugerea odăjdiilor și a operelor de artă sacră. În noaptea de 15 ianuarie 1937, părintele Valentin și patru tineri din comunitatea de credincioși pe care o păstorea au fost arestați, uciși și abandonați într-un loc pustiu. Numele lor sunt: Donat Rodríguez García, în vârstă de 25 de ani, profesor de muzică la colegiul fondat de părintele Valentin; Gherman García García, de 24 de ani, profesor voluntar la același institut; Zaharia Cuesta Campo, în vârstă de 20 de ani, care studia muzică în colegiu, de meserie fiind cizmar și Emil Huidobro Corrales, de doar 19 ani, care locuia în colegiu, fiindcă tatăl vitreg nu accepta prezența lui în casă.

Într-un interviu pentru Radio Vatican, cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților, subliniază importanța de a nu ne întoarce în trecut și, mai ales, importanța de a nu repeta ceea ce a fost plin de cruzime și inuman , precum persecuția din anii '30 ai secolului trecut:
Card Amato: "Martirii seamănă iubire, nu ură. Transmit căldura prezenței lui Dumnezeu și în inima propriilor călăi. Viața lor bună calmează rănile și însănătoșește inimile, vindecând de răul urii și al diviziunii. Martirii fac mai frumoasă și mai locuibilă casa, existența ființei omenești, îndemnând-o să nu mai repete trecutul obscur și sângeros, ci să construiască și să trăiască un prezent luminos și fratern. Aceasta este vestea cea bună adusă de fiecare dintre aceste beatificări: a răspunde urii prin iertare; a combate gândurile de moarte prin gânduri și gesturi de viață și violența prin blândețe. De aceea, Biserica continuă să-i celebreze și să-i cinstească pe martiri.   

RV/AM