Mons. Urbanczyk: traficul de persoane, o rușine intolerabilă

RV 14 Apr 2016 Traficul de persoane este tema celei de a XVI-a conferințe a Alianței împotriva traficului de ființe umane, care a avut loc la Viena, de la 11 la 12 aprilie 2016. În cadrul conferinței a luat cuvântul și monseniorul Janusz Urbanczyk, reprezentant al Sfântului Scaun pe lângă O.S.C.E (Organizația pentru siguranță și cooperare în Europa). Prelatul a vorbit despre problema copiilor neînsoțiți, dificultatea recuperării lor și preocuparea Bisericii Catolice față de aceste persoane.

Cerșetoria, furturile, consumul de stupefiante și până la exploatarea sexuală, prostituție sau chiar trafic de organe. Aceste sunt ororile la care sunt supuși mulți dintre minorii neînsoțiți care pornesc spre Europa, din cauza războaielor, și cad victime ale traficului de persoane. Monseniorul Urbanczyk a spus că minorii neînsoțiți sunt victimele preferate ale traficanților deoarece sunt cei mai vulnerabili și lipsiți de apărare. Cei care trec prin aceste traume au nevoie de o lungă perioadă de recuperare, care, însă, nu întotdeauna dă roade. Prelatul a făcut, astfel, o analiză dură, dar realistă, subliniind faptul că este nevoie imediată de protejarea minorilor și identificarea traficanților. Realizarea acestui lucru necesită o colaborare majoră între state.

Pentru o mai bună analiză a fenomenului, monseniorul Janusz Urbanczyk propune o distincție între „migrațiile voluntare” și „migrațiile forțate”. Citându-l pe papa Francisc, prelatul a spus că „persoana este un scop și nu un mijloc. Acest principiu este prevăzut și în «Declarația universală a drepturilor omului», fapt pentru care traficul de persoane își asumă caracteristicile «unei rușini intolerabile» și ar trebui recunoscut drept «crimă împotriva umanității»”.

Monseniorul Urbanczyk spune că migrațiile sunt „un eveniment traumatizant” pentru imigranți. Acest fenomen „accentuează dificultățile și slăbiciunile”, luând în considerare faptul că necesită timpi lungi de așteptare și disponibilitatea de a se muta în diferite teritorii înainte de a ajunge la o destinație sigură. Tocmai în aceste momente imigranții devin mai vulnerabili și cad mai ușor pradă traficanților de persoane, care îi ademenesc cu diferite promisiuni. De mai multă vreme, Biserica se ocupă de realizarea unei rețele de protecție și de coridoare umanitare care să reducă riscul traficului de persoane.

(rv – I. Ursuleac)