Golgota, darul suprem al milostivirii divine: Via Crucis la Colosseum

22 martie 2016. "Dumnezeu este milostivire": acesta este titlul dat de cardinalul Gualtiero Bassetti, arhiepiscopul de Perugia, meditațiilor scrise pentru Via Crucis din Vinerea Sfântă, de la Colosseum, care va fi prezidată de papa Francisc.

Apărut în librăriile italiene marți, 22 martie, textul meditațiilor din acest an pune în lumină modul în care milostivirea lui Dumnezeu este canalul prin care harul divin ajunge la noi. Reflecțiile pentru cele 14 stațiuni conțin și gânduri ale preoților italieni Primo Mazzolari și David Maria Turoldo și, de asemenea, ale sfântului Ioan Paul al II-lea. Din meditațiile Căii Sfintei Cruci din acest an nu lipsesc gândurile dedicate creștinilor persecutați, evreilor uciși în lagărele de exterminare, familiilor destrămate și ostentațiilor deținătorilor de putere din zilele noastre.

Colega noastră Tiziana Campisi, de la Serviciul de Documentare al postului nostru de Radio, a făcut o sinteză a meditațiilor pentru Calea Sfintei Cruci de la Colosseum, scrise de arhiepiscopul italian de Perugia, Gualtiero Bassetti.

În migranți chipul lui Cristos
Calea parcursă de Cristos pe Golgota este darul suprem al milostivirii făcut de Dumnezeu oamenilor. În drumul jubiliar urmat de Biserică în acest an, Calea Crucii meditată de cardinalul Gualtiero Bassetti dorește să arate această iubire imensă care ajunge chiar până la "scandalul crucii", opunându-se meschinăriei omenești și participând la suferințele lumii. Trupul lui Isus, biciuit și umilit, indică calea justiției, "justiția lui Dumnezeu care transformă suferința cea mai înfricoșătoare în lumina învierii". Însă, asemenea lui Pilat, există și cei cărora le este teamă să-și piardă privilegiile și nu aleg Adevărul lui Dumnezeu sau cei care se tem de cei diferiți, de cel care este străin, migrant, refuzând să recunoască în ei chipul lui Cristos.

Evrei uciși în lagăr și creștini persecutați
Meditațiile care însoțesc parcursul de-a lungul celor 14 stațiuni nu ocolesc nici reflecțiile despre  mentalitatea potrivit căreia suferința constituie adesea pentru om o absurditate, mentalitate atât de opusă libertății și forței interioare izvorâte din revelația divinității lui Cristos, chiar și atunci când cade sub greutatea Crucii. Privind în jur, la numeroasele suferințe cu care se confruntă omenirea, sfâșietoare întrebare "de ce?" devine rugăciune pentru toți cei care s-au confruntat sau care se confruntă cu persecuțiile, "pentru evreii morți în lagărele de concentrare, pentru creștinii uciși în zilele noastre din ură față de credință și pentru victimele oricărui tip de persecuție."

Suferința familiilor destrămate
Pe drumul Crucii, Isus își întâlnește mama, acest moment îndreptând reflecțiile către familie, "celulă inalienabilă a existenței" și "arhitravă de neînlocuit a relațiilor umane", în vreme ce în gestul Veronicăi se poate recunoaște iubirea intensă care contrazice orice limită a dăruirii de sine în vederea slujirii aproapelui.

Cea de-a doua cădere a lui Isus sub greutatea Crucii ne învață că păcatul este de multe ori pentru noi prilej de poticnire, mântuirea nevenind niciodată de la sine. Meditând asupra celei de-a treia căderi a lui Isus pe drumul Golgotei, cardinalul Bassetti face referință la familiile destrămate, la cele aflate în dificultăți economice din cauza lipsei locurilor de muncă, la numeroșii tineri care lucrează în condiții de precaritate. Către Dumnezeu se înalță ruga de a nu-i lăsa singuri pe cei deznădăjduiți fie din cauza destrămării propriei familii,  fie din cauza angoasei privind viitorul.

Copii abuzați
În schimb, rugăciunea contemplativă bazată pe reflecția la momentul în care Isus a fost dezbrăcat de hainele sale îl face pe autorul meditațiilor să se gândească la copiii profanați în intimitatea lor, la cei care au suferit abuzuri sau care nu sunt respectați în demnitatea lor. Însă, de la Crucea lui Isus se răsfrânge atotputernicia care se despoaie de sine și înțelepciunea care se smerește până la limita nebuniei Crucii. Imaginea celor doi tâlhari, răstigniți împreună cu Isus, conduce reflecția autorului meditațiilor Căii Sfintei Cruci nu doar la cei care vor să scape de Cruce prin eliminarea suferinței și logica culturii debarasării, ci și la numeroșii drepți care acceptă voința lui Dumnezeu și-și îndreaptă privirea spre înalt, "deschizându-se culturii iubirii și a iertării".

Propășirea celor puternici
Isus moare pe Cruce, însă moartea sa prin răstignire reprezintă "trăirea la cel mai înalt nivel a mărturiei credinței", după cum arată și numeroșii martiri din vremurile recente, printre care se numără Maximilian Kolbe și Edith Stein. La finalul parcursului pământesc a lui Isus, forța credinței ce izbucnește în mărturisitorii lui Cristos poate fi recunoscută și azi în numeroasele persoane care, asemenea lui Iosif din Arimatea își exprimă credința prin gesturi discrete și sobre de primire și de gratuitate și de iubire față de aproapele, contrastând cu cei care-și scot în evidență avuțiile.

Meditațiile Căii Sfintei Cruci din 2016 se încheie cu o reflecție asupra mormântului lui Isus care, deși se închide nu lasă ca moartea să aibă ultimul cuvânt, căci în întunericul acelui mormânt silențios din Ierusalim Domnul lucrează pentru a genera haruri înnoite în rândul umanității.

RV/AM