Milostivire și slujire: cateheza audienței jubiliare a papei Francisc

RV 12 mar 2016. Slujirea celorlalți, asemenea lui Isus care spală picioarele discipolilor, este calea de străbătut pentru a trăi credința și iubirea creștină: a spus papa Francisc la cea de-a treia audiență generală jubiliară, desfășurată sâmbătă în Piața Sfântul Petru. Audiențele generale jubiliare, după cum s-a anunțat, au loc de obicei în ultima sâmbătă a lunii, dar de data aceasta a fost anticipată pentru că anul acesta ultima sâmbătă din martie este Sâmbăta Sfântă. La cateheza audienței generale jubiliare Sfântul Părinte a vorbit de binomul ”milostivire și slujire”, pornind de la proclamarea paginii din Evanghelie despre Isus care spală picioarele discipolilor săi (In 13, 1-20).

Redăm mai jos, în traducerea noastră de lucru, cateheza papei Francisc:

«Dragi frați și surori, ne apropiem de sărbătoarea Paștelui, misterul central al credinței noastre. Evanghelia după Ioan, după cum am ascultat, ne spune că înainte de a muri și a învia pentru noi, Isus a făcut un gest care s-a întipărit în memoria discipolilor: spălarea picioarelor. Este un gest atât de neașteptat și răvășitor încât Petru nu vrea să-l accepte. Aș vrea să mă opresc la cuvintele finale pe care le spune Isus: ”Înțelegeți ce am făcut pentru voi? […] Dacă eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat picioarele, și voi trebuie să vă spălați picioarele unii altora” (In 13, 12.14). În acest fel, Isus le arată discipolilor săi că slujirea este calea de străbătut pentru a trăi credința în El și a da mărturie pentru iubirea sa. Isus însuși a aplicat sieși imaginea ”slujitorului lui Dumnezeu”, folosită de profetul Isaia. El, Domnul, se face slujitor!

Spălând picioarele apostolilor, Isus a vrut să reveleze modul în care Dumnezeu acționează față de noi și să dea exemplul ”poruncii celei noi” (In 13,34) de a ne iubi unii pe alții după cum El ne-a iubit pe noi, și anume, dându-și viața pentru noi. Același Ioan scrie în Prima sa Scrisoare: ”În aceasta am cunoscut iubirea: el și-a dat viața pentru noi. La fel și noi trebuie să dăm viețile pentru frați (…) Copii, să nu iubim numai cu vorba sau cu limba, ci cu fapta și adevărul” (3, 16.18).

Iubirea, așadar, înseamnă slujirea concretă pe care o facem unii față de alții. Iubirea nu înseamnă cuvinte, înseamnă faptă și slujire, o slujire umilă, făcută în tăcere și discreție, după cum Isus însuși a spus: ”să nu știe stânga ta ceea ce face dreapta ta” (Mt 6,3). Ea presupune a pune la dispoziție darurile pe care Duhul Sfânt le-a împărțit pentru creșterea comunității (cf 1 Cor 12,4-11). În plus, se exprimă împărțirea bunurilor materiale, pentru ca nimeni să nu fie în nevoi. Împărțirea și dăruirea de sine față de cei nevoiași este un stil de viață pe care Dumnezeu îl sugerează și multor necreștini, drept cale pentru o umanitate autentică.

În fine, să nu uităm că spălând picioarele discipolilor și cerându-le să facă la fel, Isus ne invită și să ne mărturisim unii altora lipsurile noastre și să ne rugăm unii pentru alții ca să știm să ne iertăm reciproc din toată inima. În acest sens, să ne amintim de cuvintele sfântului episcop Augustin când scria: ”Creștinul să nu desconsidere ceea ce a făcut Cristos, pentru că atunci când trupul se apleacă până la picioarele fratelui, se aprinde și în inimă, sau dacă era deja aprins, se alimentează sentimentul de umilință (…) Să ne iertăm unii altora greșelile și să ne rugăm unii pentru greșelile celorlalți și astfel vom spăla, într-un anumit fel, picioarele unii altora” (In Joh 58,4-5).

Iubirea, caritatea și slujirea, a-i ajuta pe ceilalți, a-i sluji pe ceilalți. Este multă lume care își petrece viața în acest fel, în slujirea celorlalți. Săptămâna trecută am primit o scrisoare de la o persoană care îmi spunea că îmi mulțumește pentru Anul Milostivirii și îmi cerea să mă rog pentru ea, ca să fie mai aproape de Domnul. Viața acestei persoane era să aibă grijă de mama și de fratele ei. Mama era la pat, bolnavă, lucidă, dar nu se poate mișca, iar fratele, cu handicap, pe un scaun cu rotile. Această persoană, viața ei, era să slujească și să ajute. Aceasta este iubirea, când uiți de tine însuți și te gândești la ceilalți, aceasta înseamnă iubire! Prin spălarea picioarelor, Domnul ne învață să fim slujitori, să slujim mai mult, asemenea Lui care a fost slujitor pentru noi, pentru fiecare dintre noi.

Așadar, dragi frați și surori, a fi milostivi ca Tatăl înseamnă a-l urma pe Isus pe drumul slujirii. Vă mulțumesc!».

(rv – A. Dancă)