Roma. Pio Romeno: Conferință dedicată lui Constantin Brâncuși

RV 26 Feb 2016 La 24 februarie 2016, Colegiul Pontifical „Pio Romeno”, din Roma, a fost gazda unei conferințe dedicate marelui sculptor Constantin Brâncuși, aflăm de pe site-ul colegiului. Conferința a fost organizată de Ambasada României pe lângă Sfântul Scaun și Consiliul Pontifical al Culturii cu ocazia împlinirii pe 19 februarie a 140 de la nașterea lui Brâncuși.

După cuvântul de bun venit prezentat de rectorul colegiului, părintele Gabriel Buboi, au intervenit președintele Consiliul Pontifical al Culturii, cardinalul Gianfranco Ravasi, ministrul culturii, Vlad Alexandrescu și ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun, Bogdan Tătaru Cazaban.

Cardinalul Ravasi, într-un discurs având caracterul unei mărturii personale, s-a declarat mișcat existențial de arta brâncușiană. Prima caracteristică a operei lui Brâncuși, în opinia cardinalului, este simplitatea. Marele sculptor a fost mereu convins că sensul ultim se află în  lumea formelor, că e necesar să depășim aparențele, suprafețele, efemerul, pentru a găsi substanța lucrurilor, a mai spus cardinalul, convins fiind că operele lui Constantin Brâncuși sunt greu de uitat datorită capacității sale de a dezvălui sufletul unei ființe. O a doua caracteristică remarcată de prelatul catolic este orizontul „transcendent”, pe care Brâncuși îl propunea printr-o filosofie a „retrăirii” sau a reluării. Această remarcă este confirmată de o capodoperă a marelui sculptor, „Coloana infinitului”, care este o axă între cer și pământ, formată din suprapunerea unor piramide într-un echilibru al forțelor care ar putea susține o structură de zece ori mai înaltă.

La rândul său, ministrul Vlad Alexandrescu, a propus o ipoteză a întâlnirii dintre arta matură a lui Brâncuși și curentul „Art Deco”. Trecerea de la opera timpurie „Sărutul” la „Poarta Sărutului” fiind un exemplu al unei stilizări și „geometrizări” a acestei teme, de la prima sa ipostază în care este încă reprezentată vag antropomorfic, până la punctul în care este abstractizată și integrată arhitectonic în monumentul de la Târgu Jiu, făcându-se astfel ecou al mișcării de origine franceză Arts Décoratifs. Ministrul Alexandrescu a făcut o paralelă între Brâncuși și Michelangelo, ambii caracterizați de neoplatonism și având „o veritabilă «smerenie» în fața materialului, a cărui textură «comandă» artistului ce și cum să facă”.

Ambasadorul Bogdan Tătaru Cazaban a evidențiat caracterul aparent paradoxal al acestei creații, în care libertatea artistică modernă a funcționat ca o premisă „metodologică” a unei căutări spirituale perene.

(rv – I. Ursuleac)