Întâlnirea de la Havana a deschis o cale directă de comunicare: pr. F. Lombardi

RV 20 feb 2016. ”Dacă citiţi interviul întreg, veți vedea că există lucruri dogmatice serioase, afirmații care rămân: se afirmă dorinţa de unitate, de a merge înainte, dorința ecumenică… Există și unele opinii... Mie nu-mi displace documentul aşa cum este. Trebuie să respectăm lucrurile pe care fiecare este liber să le gândească chiar şi în acea situaţie atât de dificilă. (…) O ştire trebuie interpretată cu hermeneutica întregului, nu a fragmentului”. Sunt cuvintele papei Francisc din cadrul conferinței de presă organizată la bordul aeronavei în timpul zborului de întoarcere din călătoria apostolică efectuată în Mexic de la 12 la 17 februarie 2016. Răspunsul cel mai amplu la cele 12 întrebări ale jurnaliștilor, papa Francisc a simțit nevoia să-l dea la reacțiile greco-catolice, în special la cele din Ucraina, cu privire la Declarația comună semnată la Havana cu patriarhul Kirill al Bisericii ortodoxe ruse.

Ziarele din lumea întreagă au acordat un spațiu deosebit de mare acestei conferințe de presă. Dintre temele care au atras atenția jurnaliștilor se numără chestiunea imigrației în campania electorală americană, recursul la avort în combaterea virusului Zika, dezbaterea italiană privind uniunile dintre persoane de același sex și, desigur, reacțiile greco-catolice după întâlnirea papei Francisc cu patriarhul Kirill.

Redacția centrală Radio Vatican a cerut un comentariu părintelui Federico Lombardi, directorul Sălii de Presă a Sfântului Scaun, pornind întocmai de la răspunsul Papei la reacțiile apărute după Declarația comună.
Pr. Federico Lombardi: ”Sunt lucruri foarte interesante în acest răspuns. Mai întâi de toate, Papa a scos în evidență raportul său personal, profund, de lungă durată și foarte bun, cu arhiepiscopul major Șevciuk. Apoi a evidențiat și aspectele pozitive care i-au fost prezentate despre interviul acordat presei de arhiepiscopul major. Ceea ce a fost mai important în cadrul evenimentului a fost întâlnirea însăși, iar arhiepiscopul înțelege aceasta foarte bine, după cum și toți ceilalți o înțelegem foarte bine. Marea noutate este faptul de a fi deschis o poartă pentru un raport direct între Papa și Patriarh, care reprezintă, evident, începutul, posibilitatea unui drum care apoi poate crește, poate avea multe consecințe pozitive. Chestiunea documentului și a punctelor care se referă la Ucraina reprezintă, dacă vrem, o dimensiune un pic mai opinabilă. După cum Papa a scos în evidență, se poate înțelege faptul că persoanele la care se referă, cu mari suferințe, au avut reacțiile lor sau perspectivele lor personale sau comune, drept care le este greu să accepte ceea ce stă scris despre Ucraina în document. În același timp, trebuie să fim obiectivi și să vedem că în document se vorbește de așteptări de pace, de responsabilitate în acțiunile de pace. În răspunsul său, Papa a adăugat că, în ceea ce-l privește, a insistat întotdeauna ca acordurile de la Minsk să fie luate în serios și că acestea trebuie să aibă o realizare efectivă. Aș nota, de asemenea, că și în Declarația comună, există puncte foarte importante referitoare la Bisericile greco-catolice, precum afirmația foarte clară cu privire la dreptul lor de a exista, și o astfel de afirmație nu era ușor de prevăzut. Așadar, faptul că Bisericile greco-catolice trebuie să fie luate în considerare, trebuie să fie respectate pe deplin în existența și în viața lor, inclusiv de către partea ortodoxă și de Patriarhului rus, reprezintă cu siguranță un aspect semnificativ. Cred, așadar, că Papa a dovedit înțelegerea sa în ce privește greutățile de acceptare ale celor care trec printr-o situație dramatică, dar Papa a și ajutat, după cum o spune chiar Papa, la a vedea lucrurile în contextul întregului. Iar, în cadrul întregului, evaluarea pozitivă care trebuie dată întâlnirii este absolut dominantă și destul de prezentă în chiar interviul acordat de arhiepiscopul major”.

Pontiful a subliniat că unul care se gândește numai la cum să ridice ziduri și nu punți, nu este creștin. Unii observatori au vorbit de o ”excomunicare”, dacă se poate spune astfel, în privința candidatului republican la Casa Albă, Donald Trump. Continuă pr. Lombardi:
F.L.: ”Dar Papa a spus ceea ce știm bine, când urmărim magisteriul său și luările sale de poziție, că nu trebuie să construim ziduri, ci punți. Acest lucru îl spune dintotdeauna, în continuu, și a spus chiar și în legătură cu chestiunea migrațiilor în Europa, de foarte multe ori. Așadar, nu este o chestiune specifică, limitată la acest caz. Este o atitudine a sa generală, coerentă cu ceea ce înseamnă urmarea curajoasă a indicațiilor Evangheliei referitoare la ospitalitate și solidaritate. Desigur, aceste cuvinte sunt preluate foarte mult, dar nu vor să fie în niciun fel un atac personal, nici o indicație de vot. Papa a spus cu claritate că nu se amestecă în chestiunea votului din campania electorală din Statele Unite ale Americii și a mai spus un lucru – care, evident, nu a fost preluat cu aceeași frecvență – că el spunea acest lucru în cazul în care ar fi fost exact și corect ceea ce i s-a spus (despre Donald Trump – n.r.). Așadar, a lăsat beneficiul îndoielii în legătură cu ceea ce i s-a spus despre afirmațiile candidatului republican. Prin urmare, este discursul cunoscut despre ospitalitate, construcția de punți în loc de ziduri, un discurs caracteristic acestui pontificat. Trebuie interpretat și înțeles în acest sens”.

Referitor la strategiile de combatere a virusului Zika, susținute de Organizația mondială a sănătății, papa Francisc a spus că avortul este o crimă, un rău absolut. În schimb, mass-media vorbesc de o deschidere a Papei spre contracepție. Ce se poate spune în acest caz? Răspunde pr. Lombardi:
F.L.: ”Aspectul fundamental mi se pare că a fost receptat, și este faptul că Papa vorbește despre inacceptarea avortului ca soluție. În aceste cazuri, din nefericire, au existat luări de poziție sau declarații care par să meargă mai degrabă în direcția facilitării avortului, ceea ce pentru noi este inacceptabil. Papa a făcut o deosebire netă, apoi, între radicalitatea răului avortului ca suprimare a unei vieți umane și posibilitatea, pe de altă parte, a recursului la contracepție sau prezervative în ce privește cazuri de urgență sau situații particulare, în care nu se ucide o viață umană ci se evită sarcina. El nu spune că trebuie acceptat sau folosit acest recurs fără niciun discernământ, dimpotrivă, a spus clar că poate fi luat în considerare în cazuri de urgență deosebită. Exemplul pe care l-a făcut cu papa Paul al VI-lea, care a autorizat pilula pentru un grup de călugărițe care se aflau într-un pericol foarte grav și continuu de violență din partea rebelilor din Congo, în timpul tragediei războiului din Congo, lasă de înțeles că nu era vorba de o situație normală. Tot la fel, să amintim, de exemplu, discuția urmată după cartea-interviu cu Benedict al XVI-lea ”Lumina lumii”, în care vorbea de folosirea prezervativului în situații în care există pericolul de contagiere, de exemplu, cu SIDA. Mijloacele contraceptive sau prezervative, prin urmare, în cazuri de urgență deosebită sau de gravitate, pot fi obiectul unui discernământ serios al conștiinței. Aceasta spune Papa. În ce privește avortul, nu a lăsat spațiu pentru alte considerații. Papa a insistat, de asemenea, pe necesitatea de a dezvolta cercetarea științifică, vaccinurile, pentru a contrasta epidemia și riscul virusului Zika, ce trezește o preocupare foarte mare, dar că nu e cazul de a intra în panică și de a lua decizii care nu sunt proporționate cu realitatea problemei. Așadar, e necesar a înțelege natura problemei, a continua studierea acesteia și a reacționa printr-un efort de cercetare pentru a găsi soluții mai substanțiale și mai stabile. După cum e necesar, în orice caz, a evita recursul la avort și, dacă ar exista situații de urgență și gravitate, atunci o conștiință bine formată poate vedea dacă există posibilități sau necesitatea de a recurge la mijloace care nu duc la avort pentru a evita o sarcină”.

Conferința de presă a papei Francisc de la bordul aeronavei a lăsat în planul secund succesul călătoriei apostolice în Mexic. Ce v-a rămas din această călătorie a Papei? Încheie pr. Lombardi:
F.L.: ”Mi-au rămas foarte multe lucruri, evident. Mi-a rămas ideea unei mari întâlniri care a avut loc. Papa vorbește întotdeauna de cultura întâlnirii, iar o călătorie este întâlnirea Papei cu un mare popor. În acest caz, un popor care îl iubește pe Papa și care își exprimă cu multă eficacitate sentimentele sale și iubirea sa, și față de care Papa s-a apropiat cu toată bogăția umanității sale și cu toată capacitatea sa de a comunica iubirea lui Dumnezeu prin gesturile sale, prin intermediul apropierii, a căldurii și blândeții sale. Motoul acestei călătorii era ”Mesager de milostivire și de pace” și cred că s-a împlinit cu adevărat”.

 

(rv – R. Piermarini – A. Dancă)