În Mexic, cimitirul fără cruci al migrantului: interviu cu preotul Florenzo Rigoni

16 februarie 2016. Chiapas, statul aflat la extremitatea sudică a Statelor Unite Mexicane, la granița cu Guatemala, reprezintă destinația celei de-a patra zi a călătoriei apostolice în Mexic, cea de-a 12-a călătorie internațională a papei Francisc.

Chiapas nu este doar statul cel mai sudic al Mexicului dar și statul cel mai nevoiaș, ce se confruntă cu problemele sărăciei extreme, cu dificultățile comunității indigene, alcătuită mai ales din descendenți ai anticei populații Maya, și cu drama migranților latino-americani care încearcă să pătrundă în Mexic prin partea sudică pentru a ajunge în Statele Unite ale Americii.

În contextul prezenței papei Francisc la Chiapas, trimisul Radio Vatican în Mexic, Alessandro Guarasci, a stat de vorbă cu părintele scalabrinian Florenzo Rigoni care, de 20 de ani, acordă asistență migranților care încearcă să ajungă pe teritoriul Statelor Unite. Părintele Rigoni nu folosește artificii lingvistice, definind Mexicul "cimitirul fără cruci al migrantului", din cauza rețelelor de crimă organizată care-i tratează pe migranți ca pe deșeuri, ca pe ceva inexistent, fără nicio valoare.

Întrebat despre rețelele de traficanți de persoane, părintele scalabrinian a spus: "La început existau așa-numiții 'coioți' sau contrabandiști pe care-i contactau migranții. În prezenți acest fenomen de contrabandă referitor la persoane este în exclusivitate în mâna criminalității organizate, care l-a transformat într-un alt fel de afacere, ajungând să transporte până la 180 de migranți în camioane cu fund dublu, în condiții neomenești. În acest caz, se repetă ceea ce eu numesc "Shoah-ul migrației", cu lagăre și trenuri ale morții. De fapt trenul de mărfuri care pleacă din sudul Mexicului pentru a ajunge în nord este supranumit 'bestia', 'ghilotina''.   

Descriind situația din cele trei mari state mexicane dominate de sărăcie – Chiapas, Oaxaca și Guerrero – părintele misionar scalabrinian care lucrează de 20 de ani în Mexic cu migranții explică situația nerespectării drepturilor omului, îndeosebi a dreptului la muncă.
P. Rigoni: "Pe de altă parte, migrantul știe că nu are acces la oportunități. De câțiva ani încoace, femeile migrante au inventat o zicală dramatică, spunând: 'Nu am documente, nu am bani, însă am un bodycard. În loc de carta de credit al propriul corp folosit ca troc'", a mai spus părintele Rigoni.

Întrebat dacă se poate vorbi despre o anumită îmbunătățire a condițiilor de viață a populației indigene, părintele Rigoni a fost tranșant:
"Trebuie să spun 'nu'. Sunt de acord cu alegerea papei Francisc de a merge la San Cristóbal și să acorde importanță comunității indigene pe care o consider migrantă de ani de zile, pentru că am șters-o din memoria noastră. Le dăm posibilitatea de a face puțin folclor, puțin artizanat, dar nimic mai mult. Însă, prin vizita Sfântului Părinte li se transmite apropierea, aspect ce este foarte important pentru o populație considerată un deșeu, pentru a folosi o expresie din vocabularul papei Francisc."

RV/AM