Papa: idolatrii și rebelii se opresc la „așa s-a făcut mereu”

RV 18 Ian 2016  Creștinii rămași la „așa s-a făcut mereu” au o inimă închisă la surprizele Spiritului Sfânt și nu vor ajunge niciodată la plinătatea adevărului pentru că sunt idolatri și rebeli, a spus papa Francisc la Liturghia celebrată luni, 18 ianuarie 2016, în capela Casei „Sfânta Marta” din Vatican.

A deschide inima la noutățile Spiritului Sfânt
În prima lectură, Saul este respins de Dumnezeu ca rege al lui Israel deoarece preferă să asculte mai mult poporul decât voia Domnului și nu este supus. Poporul, după o victorie în bătălie, dorea să aducă un sacrificiu lui Dumnezeu din cele mai bune turme de animale, deoarece spunea „mereu s-a făcut așa”. Însă Dumnezeu, de această dată, nu vroia asta. Profetul Samuel îi va reproșa lui Saul: „Domnul acceptă cumva jertfele de ardere de tot și sacrificiile ca și ascultare a vocii Domnului?”. Același lucru, observă papa Francisc, ne învață Isus în Evanghelie: învățătorii legii îi reproșau că discipolii Săi nu postesc după cum s-a făcut mereu până atunci. Și Isus răspunde cu acest „principiu de viață”: „nimeni nu coase un petic nou la o haină veche, pentru că peticul nou trage din haina veche și ruptura devine mai mare. Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile și se vor pierde și vinul și burdufurile. Ci vinul nou este pus în burdufuri noi”.

Ce înseamnă aceasta? Că se schimbă legea? Nu! Înseamnă că legea este în serviciul omului, în serviciul lui Dumnezeu, și pentru aceasta omul trebuie să aibă mereu inima deschisă. „Mereu s-a făcut așa” este expresia inimii închise, iar Isus ne-a spus: „Vă voi trimite Spiritul Sfânt și El vă va conduce la plinătatea adevărului”. Dacă tu ai inima închisă la noutatea Spiritului, nu vei ajunge niciodată la plinătatea adevărului! Viața ta creștină va fi doar pe jumătate, o viață peticită, reparată de lucruri noi, dar pe o structură care nu este deschisă la vocea Domnului. O inimă închisă, pentru că nu ești capabil să schimbi burdufurile.

Acesta, mai subliniază papa, a fost păcatul regelui Saul pentru care el a fost respins. Este păcatul multor creștini care se agață de ceea ce mereu așa a fost făcut și nu îi lasă pe alții să-și schimbe burdufurile. Astfel sfârșesc cu o viață pe jumătate, peticită, reparată, fără sens. Păcatul „este o inimă închisă”, care nu ascultă glasul Domnului, care nu este deschisă la noutatea Domnului, a Spiritului care mereu ne surprinde. Rebeliunea, spune Samuel, este „păcatul atotștiinței”, încăpățânare, este idolatrie.

Creștinii încăpățânați în „mereu s-a făcut așa”, „acesta este drumul, aceasta este calea”, păcătuiesc pretinzând că știu cum vor decurge lucrurile. Este ca și cum ar  merge la ghicit. Este foarte important ceea ce s-a spus și nu se schimbă. Ceea ce aud de la mine și din inima mea închisă este mai important decât Cuvântul Domnului. Este păcatul încăpățânării: creștinul care se încăpățânează, păcătuiește. Păcătuiește de idolatrie. „Și care este calea, Părinte?”: a deschide inima Spiritului Sfânt, a discerne care este voia lui Dumnezeu.

Obișnuințele trebuie reînnoite
În timpul lui Isus, mai spune Pontiful, exista obiceiul ca bunii izraeliți să postească. Dar este o altă realitate: este Spiritul Sfânt care ne conduce la adevărata plinătate. Pentru aceasta El are nevoie de inimi deschise, de inimi care nu sunt încăpățânate în păcatul idolatriei, față de ele însele, pentru că este mai important ceea ce gândesc eu decât acea surpriză a Spiritului Sfânt.

Acesta este mesajul pe care ni-l dă Biserica astăzi. Aceasta este ceea ce Isus spune cu tărie: „vin nou în burdufuri noi”. La noutățile Spiritului, la surprizele lui Dumnezeu și obișnuințele trebuie să se reînnoiască. Domnul să ne dea harul unei inimi deschise, al unei inimi deschise la glasul Spiritului, care să știe să discearnă ceea ce nu trebuie să schimbe niciodată pentru că este fundament, de ceea ce trebuie să schimbe, pentru a putea primi noutatea Spiritului Sfânt.

(rv – I. Ursuleac)