Cel ce vine aşteaptă să fie primit găzduit şi iubit, PS Bizău

RV 28 decembrie 2015 Născut din Fecioara Maria la plinirea timpului, Cel ce este mai înainte de veci, vine în întâmpinarea fiecărui om din lumea aceasta şi aşteaptă să fie primit, găzduit şi iubit: scrie PS Vasile Bizău, episcop greco-catolic de Maramureş, în scrisoarea pastorală pregătită la praznicul Naşterii Domnului din acest an.

„Sărbătoarea Crăciunului ne oferă şi în acest an fericita ocazie de a-i mulţumi Domnului pentru marele dar al naşterii Fiului Său, scrie episcopul. Acest dar nespus de preţios pe care Biserica l-a primit şi pe care îl actualizează în celebrarea sărbătorii, este oferta de mântuire a Tatălui ceresc pentru noi oamenii. Doar răspunsul pozitiv al omului care caută în inima sa sensurile profunde ale existenţei, poate percepe cu adevărat măreţia sărbătorii şi bucuria darului care o însoţeşte”.
Subliniind că ospitalitatea şi generozitatea înfloresc în sufletul creştinilor care primesc şi în acest an colindători cu bucurie, PS Vasile aprofundează meditaţia sa, pornind de la pasajul biblic în care se relatează cum Iosif şi Maria, logodnica sa, nu sunt primiţi în Betleem, unde «nu era loc pentru ei în casa de oaspeţi» (Lc 2,6-7):
„Sfânta Fecioară şi dreptul Iosif erau oameni modeşti şi prea săraci să fie primiţi în locurile bune de cazare din Betleem şi de aceea sunt nevoiţi să se adăpostească la marginea oraşului într-o peşteră care era folosită ca adăpost pentru animale. Aceste referinţe ale sfântului Luca, îşi găsesc corespondenţă în ceea ce evanghelistul Ioan ne spune despre Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu: întru ale Sale a venit şi ai Săi nu l-au primit (Io.1,11). Pentru Mântuitorul lumii, pentru că în Acesta au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute (...)Toate s-au făcut prin El şi pentru El (Col.1,16), nu este loc, ci este nevoit să-şi găsească loc. Isus însuşi o spune despre Sine în timp se vesteşte Evanghelia: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul (Mt.8,20).

„Toate aceste referinţe – ne asigură prelatul – ne trimit cu gândul la faptul că în persoana şi mesajul lui Isus Hristos avem o răsturnare de valori, aşa cum lumea le crease şi cunoscuse până atunci. Încă de la începutul parcursului Său pământesc, El nu aparţine acelui ambient important şi puternic propus de logica lumii, care face ca persoanele să fie importante în funcţie de naţia din care provin, sau din statutul aristocrat pe care l-ar avea. De asemenea, El nu poate miza pe puterea financiară în rezolvarea problemelor şi nici pe traficul de influenţă atât de răspândit în practica cotidiană. Tocmai acest om, irelevant pentru mulţi şi fără putere pentru alţii, se descoperă a fi cu adevărat Puternic, Cel de care totul va depinde la sfârşit. Credinţa creştină este ataşament faţă de acest copil dumnezeiesc, în care recunoaşte puterea iubitoare şi milostivă a Tatălui ceresc”.
Urmând exemplul Fiului născut, episcopul eparhiei de Maramureş îndeamnă  creştinii  să-şi amintească mereu că „este o datorie să devină autentici, să iasă din logica dominantă a lumii în care trăiesc şi să intre în lumina adevărului care să-i conducă pe calea dreptăţii. Această schimbare continuă a minţii, rămâne o provocare pentru fiecare creştin, deoarece el continuă să trăiască în lume, în societatea curentelor şi ideologiilor predominante (…) O luptă spirituală este mereu în act şi bătălia o dă fiecare persoană pentru ea însăşi şi pentru sufletul său iubitor de Dumnezeu şi dăruit lui Hristos căruia doreşte să-i aparţină”.

Un prilej extraordinar de a face aceasta este Anul jubiliar al Milostiviri propus de papa Francisc, un moment „de har şi de reînnoire spirituală pentru toţi credincioşii care răspund chemării Bisericii de a-şi îndrepta şi mai mult atenţia asupra lui Isus, chipul milostivirii Tatălui, pentru a fi ei înşişi semnul iubirii lui Dumnezeu în familiile, comunităţile şi societatea în care trăiesc”. În acest sens, episcopul greco-catolic îşi invită enoriaşii „să păşească cu încredere în acest nou an pentru a fi «milostivi precum este Tatăl» (Lc 6,36)”.
„O societate divizată de opţiunile şi apartenenţele la diferitele grupuri etnice, politice şi religioase, are nevoie de punţi de legătură şi de semne vizibile ale posibilului limbaj comun. Milostivirea este această limbă comună pe care toţi oamenii o înţeleg, chiar dacă nu toţi o vorbesc. Însuşită şi trăită la nivel personal, milostivirea şi actul de caritate devine mărturisire de credinţă şi se exprimă ca dragoste în acţiune. Ea depăşeşte orice barieră etnică şi confesională, ţintind spre ceea ce este important şi esenţial: persoana umană creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”.

Amintind că în eparhia de Maramureş vor fi deschise două porţi sfinte în oraşele reşedinţă de judeţ Baia-Mare şi Satu Mare, PS Vasile invită credincioşii să ajungă în pelerinaj la una dintre aceste locuri, căci aşa cum spune şi papa Francisc „pelerinajul este un semn special în Anul Sfânt, pentru că este icoană a drumului pe care fiecare persoană îl parcurge în existenţa sa”.
Cu ocazia sărbătorii Crăciunului din acest an, episcopul invită totodată la solidaritate şi misiune „să ne gândim şi la faptul că mulţi oameni îşi neglijează familia şi astfel periclitează unitatea ei, mai scrie PS Bizău. Să ne gândim de asemenea că nu avem ochii pentru valori autentice şi le înlocuim cu uşurinţă de ceea ce ne este servit în ambalaj strălucitor. Nu avem suficient timp pentru părinţi şi îi apreciem mai mult după ce nu mai sunt printre noi. Oamenilor valoroşi din comunitate sau societate, le recunoaştem mai bine meritele după ce ne-au părăsit. Ce să mai spunem despre faptul că adesea suntem nerecunoscători şi de multe ori amintirea  devine prea târzie pentru a recupera şi toate acestea pentru că ochii noştri sunt ţinuţi să nu vadă. Centrul ajunge periferie, însă şi periferia tinde spre centru atunci când ne regăsim în valorile creştine”.
„Sărbătoarea Crăciunului este ziua bucuriei pentru că dincolo de limitele şi slăbiciunile omului tuturor timpurilor, Domnul se naşte în trup pentru noi, dăruindu-se în chipul nevinovat al copilului Isus. Iubirea lui Dumnezeu este nemărginit de mare şi nepătrunsă de mintea omului, însă este simţită şi recunoscută în actul milostivirii”.

 „Iubirea lui Dumnezeu ne surprinde pe fiecare dintre noi în sărbătoarea Crăciunului şi ne găseşte în locul şi starea în care suntem. Ne rămâne să o primim şi să nu ne îndoim de ea, aşa cum sfânta călugăriţă din Calcutta nu s-a îndoit nici o clipă, ci a încercat să-i convingă şi pe alţii, începând cu surorile din Congregaţia ei: Isus vrea să vă spun din nou... cât de mare este iubirea Lui pentru fiecare dintre voi - mai presus decât v-aţi putea voi imagina... Nu numai că vă iubeşte, dar chiar mai mult - tânjeşte după voi. Îi lipsiţi atunci când nu Îi sunteţi aproape. Îi este sete de voi. Vă iubeşte întotdeauna, chiar şi atunci când nu vă simţiţi vrednice de iubirea Lui.
Cu aceste gânduri, episcopul greco-catolic de Maramureş îşi îndreaptă privirea spre fiecare credincios, urând «Sărbători fericite de Naşterea Domnului şi un An Nou binecuvântat, milostiv şi îmbelşugat!»”.
Doritor de tot binele,
+Vasile

(rv– M. Caba)