Papa: Biserica este fidelă dacă singura sa comoară este Isus

RV 23 noiembrie 2015.  Biserica este fidelă doar dacă singura sa comoară şi unicul său interes este Isus, dar este mediocră şi lipsită de pasiune dacă îşi caută siguranţa în lucruri lumeşti: a spus papa Francisc luni, 23 noiembrie a.c., la Liturghia matinală din Casa „Sf. Marta”, ultima înainte de călătoria sa apostolică în Africa.

Singura comoară a Bisericii este Isus Cristos
Evanghelia zilei, care vorbeşte despre văduva ce aruncă cele două monede ce le avea în templu, în timp ce bogaţii se mândresc cu grandioasele lor oferte, îl inspiră pe Pontif. Isus vede şi spune că „această văduvă atât de săracă a aruncat mai mult decât toţi”, pentru că toţi ceilalţi au dat din ceea ce le prisoseşte, în timp ce ea, în mizeria sa, a dat „tot ceea ce avea pentru trăit”. În Biblie, comentează papa Francisc, văduva este „femeia singură, care nu are soţul care să o îngrijească; femeia care trebuie să se descurce cum poate, care trăieşte din caritatea publică. Văduva din acest pasaj evanghelic” a fost „o văduvă care avea singura sa speranţă în Domnul”.

„Îmi place să văd astfel de văduve – afirmă Papa – imagine a «văduviei» Bisericii care aşteaptă întoarcerea lui Isus”:
• „Biserica este mireasa lui Isus, dar Domnul s-a dus şi unica sa comoară este El. Biserica, când este fidelă, lasă totul pentru a-l aştepta pe Domnul. În schimb, când Biserica nu este fidelă sau atât de fidelă şi nu are credinţă în iubirea Domnului, încearcă să se descurce şi prin alte mijloace, caută alte lucruri, mai mult din lume decât de la Dumnezeu”.

O Biserică ce plânge şi luptă pentru fiii săi
„Văduvele din Evanghelie – observă papa Francisc – ne aduc un mesaj profund al lui Isus despre Biserică”:
• „Este o văduvă care ieşea din Nain, cu sicriul fiului său: plângea singură. Persoanele atât de drăguţe o însoţeau, dar inima sa era singură! O Biserică văduvă care plânge când fiii săi mor. Apoi, o altă văduvă care, pentru a-şi apăra fiii, merge la judecătorul nedrept: îi face viaţa imposibilă, bătându-i la poartă zi de zi, spunându-i «fă-mi dreptate». La final, i se face dreptate. Ea este Biserica văduvă care se roagă, intercede pentru fiii săi. Inima Bisericii este tot timpul cu Mirele său, Isus Cristos. Comoara sa este acolo Sus. Şi inima noastră – continuă Papa, citând din părinţii deşertului –seamănă foarte mult cu Biserica. Atunci când inima şi viaţa noastră sunt mai aproape de Isus, se detaşează de multe lucruri mondene, care nu servesc, nu ne ajută să creştem cu adevărat şi ne îndepărtează de Isus. Astfel este Biserica ce caută Mirele său, îl aşteaptă, aşteaptă momentul întâlnirii, plânge şi luptă pentru fiii săi, dă tot ceea ce are pentru că singurul său interes este Mirele său”.

Biserica fidelă şi Biserica mediocră
«Văduvia Bisericii», explică Succesorul lui Petru, se referă la faptul că aceasta îl aşteaptă pe Isus: „poate fi o Biserică fidelă acestei aşteptări, aşteptând cu încredere reîntoarcerea Mirelui sau o Biserică infidelă acestei «văduvii». Cea din urmă caută refugiu în alte realităţi… este Biserica lipsită de entuziasm, mediocră sau Biserica mondenă”.

«Să medităm fiecare la sufletul nostru»: este îndemnul final al papei Francisc, să ne gândim dacă „noi căutăm siguranţă doar în Domnul sau alergăm după alte refugii, care Domnului nu-i plac?”.
• „În aceste ultime zile din anul liturgic [latin], ne va face bine să ne întrebăm asupra sufletului nostru: dacă este precum Biserica pe care o vrea Isus, dacă inima noastră se adresează Mirelui şi spune «Vino, Isuse Doamne! Vino”». Să lăsăm de o parte toate lucrurile care nu se folosesc şi nu ne ajută la fidelitate”.

 (rv– M. Caba)