50 de ani de la Constituţia pastorală «Gaudium et spes»

RV 06 noiembrie 2015. Noile generaţii în serviciul umanităţii, la 50 de ani de la Constituţia conciliară «Gaudium et spes»: aceasta este iniţiativa Consiliului Pontifical pentru Justiţie şi Pace, care marchează pe 5 şi 6 noiembrie 2015, aniversarea a cinci decenii de la Constituţia pastorală a Bisericii în lumea contemporană.

Potrivit unui comunicat de presă al organizatorilor, evenimentul a fost inaugurat printr-o celebrare solemnă, pe 5 noiembrie a.c., în Aula Nouă a Sinodului din Vatican. Aceasta a introdus contextul  istoric în care a fost gândită şi scrisă Constituţia. La deschidere au luat parte participanţi ai Conciliului Vatican al II-lea.  La finalul ceremoniei, aceştia au înmânat simbolic o copie «Gaudium et spes» generaţiilor actuale, reprezentate de tineri originari de pe toate continentele.  În după amiaza aceleaşi zile, sesiunile de lucru s-au desfăşurat în Casa „Sf. Marta”, concentrându-se asupra actualităţii Constituţiei pastorale «Gaudium et spes».

Agenda de lucru a cuprins intervenţii tematice ale experţilor veniţi din diferite părţi ale lumii, urmate de comentariile reprezentanţilor internaţionali ai Centrelor pentru Doctrina socială a Bisericii. Ei au prezentat relatări despre impactul pe care l-a avut documentul conciliar în această jumătate de secol asupra Bisericii şi societăţilor din ţările reprezentate.

În a doua zi de sărbătoare, 6 noiembrie a.c., mai mulţi tineri doctoranzi prezintă proiecte personale asupra chestiunilor actuale ale societăţii, având ca punct de plecare «Gaudium et spes». Ulterior, este prevăzut un colocviu al fiecărui tânăr cu un profesor, pentru a defini în acest fel relaţia dintre generaţii şi a evidenţia „actualitatea vitală a Constituţia pastorale a Bisericii în lumea contemporană”. 

Subiectele abordate în cele două zile de celebrare şi reflecţie variază de la demnitatea ființei umane în căutarea unui nou model economic actual, la un loc de muncă demn şi provocarea migrației; de la impactul noilor tehnologii, la relația dintre Evanghelie și cultură; de la familie la leadership politic.

 (rv– M. Caba)