Sinodul Episcopilor 2015: intervenția PS Mihai Frățilă

RV 16 oct 2015. Participanții la cea de-a XIV-a adunare generală a Sinodului Episcopilor dedicată familiei, în desfășurare la Roma de la 4 la 25 octombrie, se pregătesc să marcheze sâmbătă, în prezența papei Francisc, împlinirea a 50 de ani de la înființarea Sinodului Episcopilor. Astfel, în cursul dimineții de sâmbătă, papa Francisc va prezenta un discurs comemorativ și programatic, pornind de la învățătura Conciliului Vatican II despre sinodalitatea Bisericii și de la intuiția predecesorului său, papa Paul al VI-lea, care a înființat instituția permanentă a Sinodului Episcopilor în jurul Succesorului lui Petru, ”cum Petro et sub Petro”.

Între timp, lucrările sinodale de vineri au suferit o ușoară modificare. După cea de-a XII-a congregație generală a adunării sinodale, desfășurată în cursul dimineții în prezența papei Francisc, congregația generală de după amiază a fost anulată și transformată într-o sesiune de comunicări în cercurile lingvistice (a X-a sesiune). Modificări, și în calendarul de sâmbătă al lucrărilor: după jubileul de 50 de ani al Sinodului Episcopilor, au fost anulate atât obișnuitul briefing cu jurnaliștii în Sala de Presă a Sf. Scaun cât și sesiunea de lucrări în cercurile lingvistice, programată inițial de la 16.00 la 19.00.

***
De adăugat că după lucrările congregației generale de joi după amiază, papa Francisc i-a vizitat pe oamenii fără acoperiș care frecventează dormitorul inaugurat zilele trecute de Elemozineria Apostolică în spațiile puse la dispoziție de Curia Generală a ordinului iezuit (Societatea lui Isus). Situat la câteva minute pe jos de Piața Sfântul Petru, dormitorul pentru oamenii fără acoperiș a fost amenajat după îndemnul adresat de papa Francisc persoanelor consacrate de a-și deschide Casele în fața migranților și a celor nevoiași care dorm pe stradă. Pontiful a fost întâmpinat elemozinierul pontifical, mons. Konrad Krajewski, de prepozitul general al iezuiților, pr. Adolfo Nicolás, de voluntarii și de cele trei surori care își desfășoară apostolatul în noua structură de ajutorare a celor săraci. Intitulat ”Darul milostivirii”, dormitorul nu era gol, drept care Sfântul Părinte i-a salutat cu afecțiune pe cei 30 de ”oaspeți” și s-a întreținut cu ei vreme de o jumătate de oră. Inaugurat în 7 octombrie, comemorarea liturgică a Sfintei Fecioare Maria, Regina Rozariului, dormitorul a fost amenajat cu fondurile Elemozineriei Apostolice și este îngrijit de Surorile Maicii Tereza de Calcutta.

***
Revenind la lucrările sinodale, vă oferim în continuare intervenția episcopului Mihai Frățilă, desemnat de cardinalul Lucian Mureșan, arhiepiscopul major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Din România, participă la actuala adunare generală a Sinodului Episcopilor și PS Petru Gherghel, ales de Conferința Episcopilor din România, care s-a adresat Papei Francisc și Părinților Sinodali cu un discurs dedicat familiei ca imagine a iubirii din Preasfânta Treime.

Mons. Mihai Frățilă, episcop al tinerei eparhii greco-catolice din București, a vorbit în Aula Sinodală joi, 15 octombrie, în prezența papei Francisc, despre partea a treia a documentului de lucru (Instrumentum laboris): ”Misiunea familiei, astăzi”. Episcopul face referință la numerele 74 și 78: familia, lucrare a lui Dumnezeu, și reînnoirea limbajului despre familie. Preluăm discursul său în forma publicată de redacția site-ului e-communio.ro.

«Sfinte Părinte, fraţi şi surori,
     Provin din Biserica Greco-catolică Română care a fost suprimată de comunişti pentru fidelitatea sa faţă de Papa. Martiriul nu e pentru noi o paranteză istorică, ci o experienţă creatoare pentru fidelitatea faţă de Domnul. Păstorii noştri ne spuneau: „Cine se decide pentru Hristos nu trebuie să dea înapoi în faţa încercărilor şi a persecuţiilor. Adevărul se apără prin cruce, dar la sfârşit veţi fi răsplătiţi”.
     Aş dori să evoc în faţa dumneavoastră două chestiuni legate de numerele 74 şi 78 din Textul de lucru al Sinodului.

1. Fidelitatea faţă de Hristos în timpul unei mari crize de credinţă
     Rugăciunile cununiei după ritul bizantin fac aluzie la martiriu. Vorbind despre martiriu, papa Benedict a spus că nu e o activitate eroică sau rod al capacităţilor noastre sau al antrenamentului nostru. Fiecare dintre noi trebuie să aştepte înrădăcinat în Hristos. Biserica primelor secole a reuşit să depăşească o cultură străină de Evanghelie, dar nu prin strategii sau prin a-şi micşora seriozitatea, ci prin dragostea faţă de adevărul lui Isus şi prin sângele martirilor.

     Seriozitatea căsătoriei nu e, deci, un apel la fatalism sau la pedeapsă, ci e invitaţia la conversiune. Nu trebuie să ne descurajăm în faţa sondajelor care amintesc de pierderea gustului adevărului, fiindcă maternitatea Bisericii nu depinde de asta. A rămâne ataşaţi de Domnul cel răstignit  presupune şi judecata acestei lumi – cum o spune Sfântul Pavel – şi, dincolo de orice greutate a vremurilor de faţă, căsătoria nu poate fi un ideal utopic, ci este viaţă reală de har pentru miri.

2. Claritatea cuvintelor pe care le folosim
    Existenţa sub comunism era marcată de falsitate şi de jumătăţi de adevăr, mai periculoase decât minciuna însăşi. Era persecutat mult mai mult cel care recunoştea ambiguităţile şi-i întărea pe confraţii mai slabi. Biserica noastră a învăţat atunci să folosească un limbaj lipsit de jumătăţi de măsură, care nu face altceva decât să semene incertitudine în credinţă. De aceea, aversiunea contra păcatului rămâne la noi în inima pastoralei căsătoriei, încercând totodată să definim bine conştiinţa, în lumina credinţei.

     Mântuirea e deschisă tuturor, dar nimeni nu obligă la primirea sa. Este o misiune plină de profunzime să apropii sufletele de măreţia Împărăţiei lui Dumnezeu, prin dragoste şi răspunderea credinţei, dar nu există Biserică fără asceză. Poate că asta nu aduce multă popularitate, dar o Biserică „accidentată”, şi deci expusă atacurilor, este o Biserică care înţelege urgenţa conversiunii permanente şi complete, în apărarea vieţii adevărate scrise de bucuria în Isus îndurătorul.

     Nu ne îndoim că Maica Sfântă zdrobeşte deja capul şarpelui din vechime şi este adevărata eroină a mărturiei noastre. Ei i-l încredinţăm pe Papa, îi încredinţăm Biserica întreagă şi familia.»

(rv – A. Dancă)