Sinodul Episcopilor 2015: misiunea familiei, astăzi

RV 15 oct 2015. Lucrările celei de-a XIV-a adunări generale a Sinodului episcopilor dedicată familiei au continuat miercuri și joi cu dezbateri privind partea a treia a documentului de bază, ”Instrumentum laboris”, intitulată ”Misiunea familiei, astăzi”. Despre congregațiile generale de miercuri (a VIII-a și a IX-a) și de joi (a X-a și a XI-a), s-a vorbit joi la briefing-ul cu jurnaliștii în Sala de Presă a Sfântului Scaun.

După prezentarea concluziilor adoptate de cele treisprezece cercuri lingvistice, lucrările congregațiilor generale au abordat, printre altele, chestiunea adopției și încredințării copiilor. S-a remarcat, astfel, că aspectul adoptiv nu aduce atingere misiunii părinților, dimpotrivă, adaugă un element de gratuitate care deschide la incluziune. Orice familie adoptivă este, de fapt, o familie primitoare. De aici, diferența substanțială dintre dimensiunea heterologă a paternității, care reprezintă doar prelungirea unei dorințe personale, și adopția și încredințarea, pe de altă parte, care reprezintă, în schimb, un act de iubire.

O altă reflecție s-a referit la căsătoriile nule: pe de o parte, lipsa credinței, care poate fi cauză de nulitate; pe de alta, necesitatea unei adecvate pregătiri la sacramentul căsătoriei. Dacă se dorește evitarea divorțului, Părinții Sinodali recomandă lansarea unor programe pastorale care să însoțească tinerii până la căsătorie dar și după celebrarea sacramentului. În acest sens, s-a observat că e preferabil să se evite un limbaj folosit în domeniul școlar, de genul ”cursuri pre-matrimoniale”, și să se ofere un parcurs de însoțire a familiilor în orice fază a existenței.

S-a vorbit, de asemenea, de situațiile de fragilitate a familiei, mai ales de cele îndurate în mod involuntar. În acest context, s-a subliniat necesitatea de a vorbi nu doar de conformitate față de învățătura Bisericii, dar și de însoțirea familiilor rănite pentru a deschide o perspectivă de viitor fără a judeca cu severitate ceea ce a avut loc în trecut. De aici, necesitatea unei formări adecvate a preoților care să însoțească familiile în mod responsabil, cu atenție și sensibilitate față de toți, dar fără a intra în contradicție cu sacramentele. Urgența unei apropieri a Bisericii a fost afirmată și în legătură cu divorțații recăsătoriți, față de care este de dorit nu o acceptare generalizată, ci  o însoțire pastorală care să înțeleagă diversitatea concretă a situațiilor și să conducă la o formă de integrare bisericească ce nu se limitează doar la primirea Sfintei Euharistii.

În timpul congregației generale s-a abordat și chestiunea conviețuirilor și a căsătoriei civile, care numeric vorbind au crescut exponențial în decursul anilor, cu toate că în inima omului rămâne întotdeauna dorința de a forma o familie. În acest context, s-a pus în lumină dificultatea multor migranți și refugiați care, în țările de sosire, nu reușesc să se căsătorească din cauza obstacolelor legale și birocratice. Părinții sinodali au făcut un apel la găsirea unor soluții pentru această problemă pentru a evita ca migranții să se îndepărteze de Biserica catolică și să ajungă victimă a diferitelor secte religioase.

Un spațiu central l-a avut, în fine, reflecția despre țările care caută redefinirea căsătoriei prin introducerea unor noi legi și permiterea așa numitelor ”căsătorii” homosexuale. Părinții sinodali au afirmat necesitatea de a tutela dreptul copiilor de a avea un tată și o mamă, un drept care nu poate fi ignorat din cauza preferințelor egoiste ale adulților; totodată, importanța de a garanta școlilor catolice posibilitatea de a continua să transmită valorile Evangheliei chiar și în acest context. Necesară, mai departe, reflecția privind programele pastorale care să ofere posibilitatea unei incluziuni persoanelor care se declară homosexuale.

Referitor la tutelarea vieții, de la concepere până la moartea naturală, s-a subliniat necesitatea de a tutela demnitatea femeii, pentru a nu mai fi victimă a violențelor și a prejudecăților.

***
Miercuri după amiază, la cea de-a noua congregație generală, papa Francisc a subliniat, într-o scurtă intervenție, că la încheierea audienței generale din cursul dimineții, mulți credincioși i-au spus că se roagă pentru adunarea sinodală.

S-au reluat, după aceea, intervențiile Părinților sinodali. Unele dintre acestea au abordat chestiunea admiterii la Spovadă și Împărtășanie a divorțaților recăsătoriți. În unele cazuri, s-a spus că sacramentele ar putea fi acordate celui care are atât conștiința de a trăi în păcat cât și voința de a nu mai păcătui. Atare concesie ar trebui, însă, să aibă loc după trei criterii: discernământ de la caz la caz, comportament exemplar al divorțaților recăsătoriți, urmând așa zisa ”cale penitențială”, și apropierea de sacramente doar în cazul unor celebrări importante. În alte situații, s-a spus că Biserica nu exclude pe nimeni și că Cristos nu a venit doar pentru cei sănătoși dar și pentru cei bolnavi. Prin urmare, divorțații recăsătoriți trebuie însoțiți, iubiți și iertați, pentru că dacă fac parte din Biserică și sunt mădulare ale Trupului lui Cristos, atunci e naturală, pe cale de consecință, posibilitatea primirii Euharistiei.

Alte intervenții au sugerat ca interpretarea dreptului canonic în această privință să nu fie excesiv de rigidă, cerând, în același timp, divorțaților recăsătoriți să nu dea scandal. Aceasta și pentru faptul că uneori se uită că Euharistia are o valoarea mai întâi de toate salvifică pentru sufletul omului. De aici, speranța unei pastorații adecvate, capabilă să întărească nu să slăbească învățătura, pornind de la premisa că adevărul este întâlnirea cu Cristos-persoană și că a vorbi de sacramente prin instrumente incluzive pentru a primi harul face dificilă apropierea de cel care a experimentat falimentul sau cu cel care nu crede. Important este ca Biserică să nu creeze iluzii.

Centrală, în atenția Părinților Sinodali, și reflecția despre liturgia căsătoriei, pentru ca viitorii soți să înțeleagă valoarea ei sacramentală, evitând excesiva comercializare a evenimentului. Tot în legătură cu pregătirea la căsătorie, s-a vorbit de căsătoria în etape, foarte frecventă în Africa: aceasta ar trebui să intre în solicitudinea pastorală pentru a deveni un fel de catehumenat, capabil să garanteze stabilitatea conjugală în decursul timpului.

O altă temă de reflecție s-a referit la legătura dintre viața conjugală și sexualitate. Punctul de referință este și rămâne enciclica ”Humanae vitae” a papei Paul al VI-lea. La rândul său, Biserica trebuie să fie educatoare clară și blândă în această privință, ajutând credincioșii să redescopere metodele naturale pentru fertilitate, pentru a evita ca ei să cadă în curentul de comercializare a sexualității, care se observă în societatea contemporană.

Vorbind de generarea vieții, atenția s-a îndreptat și spre soți care nu pot avea copii. S-a sugerat introducerea unei reflecții speciale în documentul final al Sinodului și s-a abordat chestiunea așa numitului ”uter de închiriat” care duce la existența mamelor surogat. Atare practică, pe lângă faptul că ridică nenumărate probleme etice, nu reprezintă – s-a spus – îndeplinirea unui prezumptiv drept la maternitate, ci lipsa de respect față de demnitatea vieții umane și încălcarea drepturilor omului.

În fine, la cea de-a noua congregație generală au fost evidențiate două personalități importante pentru istoria Bisericii. Prima dintre acestea, sfântul Ioan al XXIII-lea, care în 11 octombrie 1962, la deschiderea Conciliului Vatican II spunea: ”Mireasa lui Cristos preferă să folosească medicamentul milostivirii decât ia în mână armele rigorii”. A doua figură amintită este cardinalul Loris Capovilla, care a fost secretarul personal al papei Ioan al XXIII-lea, care pe 14 octombrie a împlinit venerabila vârstă de o sută de ani.

***
În contextul lucrărilor sinodale, de amintit și masa rotundă dedicată adunării Sinodului Episcopilor despre familie, organizată joi la Roma de Acțiunea Catolică. Printre invitați se numără și episcopul diecezei de Iași, PS Petru Gherghel, ales să participe la adunarea sinodală de Conferința Episcopilor din România. Inițiativa Acțiunii Catolice, sub genericul ”Familia, alegeri comune și contexte diferite”, se adresează mai întâi de toate reprezentanților mass-media și oferă ocazia unui dialog de aprofundare a temelor sinodale. Tema mesei rotunde evidențiază faptul că Sinodul dedicat familiei este expresie a catolicității Bisericii care îmbrățișează complexitatea situațiilor de pe toate continentele, împărtășind problemele și aspirațiile, greutățile și speranțele familiei creștine din lumea contemporană.

(rv – A. Dancă)