Sinodul Episcopilor 2015. Predica Papei Francisc la veghea de rugăciune

RV 03 oct 2015. Cu un vibrant apel la rugăciune pentru ca Duhul Sfânt să-i lumineze pe Părinții Sinodali pe parcursul adunării generale a Sinodului Episcopilor dedicată familiei, de la 4 la 25 octombrie 2015, papa Francisc a luat parte sâmbătă seară, 3 octombrie, la veghea de rugăciune pentru Sinodul Episcopilor, organizată în Piața Sfântul Petru de Conferința Episcopală Italiană. Alături de mii de familii din toată Peninsula, au luat parte și reprezentanții mai multor mișcări bisericești precum Acțiunea Catolică, Drum Neocatecumenal, Mișcarea Carismatică, Mișcarea Focolarelor, Comunitatea Sfântul Egidiu, asociațiile Scoutismului catolic și altele.

”Orice familie este o lumină, oricât ar fi de slabă, în întunericul lumii”: a subliniat papa Francisc la Veghea de rugăciune. Familia este răspunsul la acele momente din diferite anotimpuri ale vieții când lumea se întreabă dacă întunericul și obscuritatea pot fi învinse, dacă nu ar fi mai ușor să eviți responsabilitățile și să renunți la marile idealuri. Dumnezeu, în schimb, cere să ne întoarcem în lume ca să dăm mărturie pentru iubirea sa față de om, fără a uita că harul lui Dumnezeu nu ridică niciodată glasul.

Asemenea rugăciunii de anul trecut, în ajunul adunării extraordinare a Sinodului Episcopilor, și veghea de rugăciune din acest an s-a contopit într-o amplă invocare a Duhului Sfânt asupra Părinților Sinodali, chemați să-și țină privirea ațintită spre Isus, ”Cuvântul ultim al Tatălui și criteriul de interpretare a toate”. Pontiful a cerut credincioșilor să se roage pentru ca adunarea sinodală…
• «… să conducă experiența conjugală și familială la o imagine împlinită de om; să recunoască, să pună în valoare și să propună ceea ce în familie este frumos, bun și sfânt; să îmbrățișeze situațiile vulnerabile care o pun la încercare: sărăcia, războiul, boala, doliul, relațiile rănite și deșirate din care provin disconfortul, resentimentele și despărțirile; să aducă aminte acestor familii, ca și celorlalte familii, faptul că Evanghelia rămâne ”vestea cea bună” de la care trebuie să se pornească mereu».

În întunericul lumii, orice familie ”este întotdeauna o lumină”, a continuat papa Francisc în cuvântul său de la Veghea de rugăciune. Iar noaptea care se lăsa asupra adunării din Piața Sfântul Petru dădea cuvântului său o forță și mai mare. Pontiful a menționat că cel care a intuit ”valoarea spiritualității care se degajă din Nazaret”, ”din misterul Sfintei Familii”, a fost un eremit, Fericitul Charles de Foucauld, care după ce a explorat elementele naturale a îmbrățișat viața consacrată luându-și numele de Fratele Carol al lui Isus. Privind la Familia din Nazaret, ”micul frate” Charles de Foucauld ”a simțit sterilitatea poftei de avere și de putere. Prin apostolatul bunătății, el s-a făcut toate tuturor. El, cel atras de viața eremitică, a înțeles că nu poți crește în iubirea lui Dumnezeu evitând servitutea relațiilor umane. Pentru că iubindu-i pe alții, unul învață a-l iubi pe Dumnezeu; aplecându-se asupra aproapelui, unul înalță spre Dumnezeu. Prin apropierea fraternă și solidară față de cei mai săraci și abandonați, el a înțeles că, în cele din urmă, ei sunt cei care ne evanghelizează pe noi, ajutându-ne să creștem în umanitate”.

Pentru a înțelege astăzi familia, a spus mai departe papa Francisc, e necesar a intra la rândul nostru în ”misterul Familiei de la Nazaret, în viața ei nevăzută, cea de toate zilele și obișnuită, cum este viața marii majorități a familiilor noastre, cu greutățile și cu micile lor bucurii; o viață făcută din răbdare senină în fața adversităților, din respect față de condiția fiecăruia, din acea umilință care ne eliberează și înflorește în slujire; viață de fraternitate, care izvorăște din faptul de a se simți parte dintr-un singur trup”.

”Să pornim din nou de la Nazaret pentru un Sinod care, mai mult decât să vorbească despre familie, trebuie să știe să meargă la școala familiei, cu disponibilitatea de a-i recunoaște întotdeauna demnitatea, consistența și valoarea, în ciuda greutăților și a contradicțiilor care o pot afecta”.

Biserica este mamă, a subliniat mai departe papa Francisc, și de aceea este capabilă să dea naștere vieții și atentă la a-și da viața fără încetare, capabilă să însoțească cu ”dăruire, blândețe și forță morală”:
• «Mai presus de toate, o Biserică de fii care se recunosc frați nu ajunge niciodată să-l considere pe vreunul doar ca o povară, o problemă, un cost, o preocupare sau un risc: celălalt este esențial un dar, care rămâne astfel chiar și când umblă pe căi diferite”.

O astfel de Biserică, a încheiat Sfântul Părinte, are puterea de ”a lumina cu adevărat noaptea omului, de a-i arăta cu credibilitate țelul și de a-i împărtăși pașii, tocmai pentru că ea trăiește mai întâi experiența de a fi neîncetat renăscută în inima milostivă a Tatălui”.

(rv – F. Sabatinelli - A. Dancă)