2015-09-24 17:49:00

Papa Francisc în SUA: discursul în fața Congresului american


RV 24 sep 2015. ”Vă sunt profund recunoscător pentru invitația de a mă adresa acestei adunări plenare a Congresului, în «patria oamenilor liberi și în casa celor viteji»”: a spus papa Francisc la începutul discursului său prezentat joi, 24 septembrie 2015, la Washington în plenul Congresului american. Este pentru prima dată când un Suveran Pontif se adresează membrilor Congresului și ”îmi place să cred că motivul acestei invitații – a spus pontiful de origine argentiniană - este faptul că și eu sunt un fiu al acestui mare continent, de la care noi toți am primit atât de mult și față de care împărtășim o responsabilitate comună”. În scurta istorie a acestui pontificat este a doua oară când papa Francisc se adresează parlamentarilor, după discursul ținut în fața Parlamentului European de la Strasbourg, în 25 noiembrie 2014.

În fața membrilor Congresului american Sfântul Părinte a prezentat un amplu discurs, cu sublinieri concrete și principii înalte, inspirate din magisteriul Bisericii și din viața a patru personalități americane: președintele Abraham Lincoln, reverendul Martin Luther King, Slujitoarea lui Dumnezeu Dorothy Day și călugărul cistercian Thomas Merton. Pontiful a subliniat misiunea sacră a omului politic, a denunțat pericolul fundamentalismului religios și ideologic, a criticat reducționismul simplicist al celor care despart lumea în buni și răi dar a pus degetul și pe rana deschisă din opinia publică americană cerând abolirea pedepsei cu moartea. În fine, papa Francisc a subliniat finalitatea pastorală a călătoriei sale apostolice în Statele Unite ale Americii, cea de-a VIII-a Întâlnire mondială a familiilor, și nu a ezitat să-și exprime îngrijorarea sa în privința familiei care, a afirmat că este ”mai amenințată ca niciodată”, din moment ce au fost puse în discuție relațiile fundamentale și baza însăși a căsătoriei și a familiei.

”Orice fiu sau fiică a unei determinate națiuni”, a spus Sfântul Părinte, ”are o misiune, o responsabilitate personală și socială. Responsabilitatea voastră ca membri ai Congresului este aceea de a permite acestei țări, grație activității voastre legislative, să prospere ca națiune. Voi sunteți chipul acestui popor, reprezentanții săi. Voi sunteți chemați să salvgardați și să garantați demnitatea concetățenilor voștri în căutarea neobosită și exigentă a binelui comun, care este scopul oricărei politici”.

”O societate politică durează în timp când se străduiește, ca vocație, să îndeplinească necesitățile comune stimulând creșterea tuturor membrilor săi, mai ales a celor aflați în situații de vulnerabilitate sau risc mai ridicat. Activitatea legislativă este întotdeauna bazată pe grija față de persoane. La aceasta ați fost invitați, chemați și convocați de cei care v-au ales”.

 ”Activitatea voastră - a spus Pontiful - mă duce cu gândul la figura lui Moise pentru două aspecte. Pe de o parte, patriarhul și legiuitorul poporului lui Israel simbolizează necesitatea popoarelor de a menține în viață simțul lor de unitate prin mijloacele unei legislații juste. Pe de alta, figura lui Moise ne conduce direct la Dumnezeu și, de aceea, la demnitatea transcendentă a ființei umane. Moise ne oferă o bună sinteză a activității voastre: de la voi se cere să ocrotiți, prin instrumentele legii, chipul și asemănarea modelate de Dumnezeu pe chipul fiecărui om”.

Pontiful a remarcat că vizita sa în Statele Unite ale Americii are loc într-un moment aniversar pentru ”câțiva mari americani”, care în ciuda complexității istorice și a slăbiciunilor umane, ”au fost capabili să construiască un viitor mai bun. Au dat formă unor valori fundamentale care vor rămâne pentru totdeauna în spiritul poporului american. (…) Acești bărbați și femei ne oferă posibilitatea de a privi înainte și de a o face cu demnitate. Cinstind memoria lor, suntem îndemnați, chiar și în mijlocul conflictelor, în concretețea vieții de fiecare zi, să ne inspirăm din rezervele noastre culturale cele mai profunde”. În acest sens, Pontiful a menționat patru personalități: Abraham Lincoln, Martin Luther King, Dorothy Day și Thomas Merton.

Referindu-se la președintele Abraham Lincoln, de la a cărui asasinare se împlinesc 150 de ani, papa Francisc l-a numit ”custodele libertății” care s-a străduit ca ”această națiune, cu ocrotirea lui Dumnezeu, să aibă o nouă naștere de libertate”.  ”A construi un viitor de libertate – a subliniat Sfântul Părinte - cere iubire față de binele comun și colaborare într-un spirit de subsidiaritate și solidaritate”. În lumea de astăzi, marcată de conflicte și atrocități, unele fiind comise chiar în numele lui Dumnezeu, Pontiful a subliniat că este important a respinge ”orice formă de fundamentalism”, și orice formă de violență comisă ”în numele religiei, al unei ideologii sau al unui sistem economic” și a salva în același timp ”libertatea religioasă, libertatea intelectuală și libertățile individuale”. E necesar, în această privință, a evita și o altă ispită: reducerea simplistă ”care vede numai bine sau rău”, numai ”drepți și păcătoși”. ”Lumea contemporană, cu rănile ei deschise care afectează mulți frați și surori, cere să înfruntăm orice formă de polarizare care ar putea să o împartă în aceste două domenii. Știm că în încercarea de a fi eliberați de dușmanul din afară, putem fi ispitiți să alimentăm dușmanul dinăuntru. A imita ura și violența tiranilor și asasinilor este modul cel mai reușit de a lua locul lor”. (…) ”Complexitatea, gravitatea și urgența acestor provocări cer ca noi să folosim resursele și talentele noastre și să ne hotărâm să ne sprijinim unii pe alții, în spirit de respect față de diferențele noastre și față de convingerile noastre de conștiință”. (…) ”Dacă politica trebuie să fie cu adevărat în slujirea persoanei umane, înseamnă, pe cale de consecință, că nu poate fi pusă în slujirea economiei și a finanțelor. Politica, în schimb, este expresie a necesității noastre profunde de a trăi împreună în unitate, pentru a construi uniți cel mai mare bine comun: o comunitate care sacrifică interesele particulare pentru a împărtăși, în dreptate și pace, beneficiile sale, interesele sale, viața sa socială”. 

În urmă cu 50 de ani – a spus Pontiful referindu-se la cea de-a doua personalitate - avea loc Marșul pe care reverendul Martin Luther King l-a întreprins ca parte din campania sa de a îndeplini ”visul” în care afro-americanii să aibă drepturi civile și politice depline.

”Noi, oamenii acestui continent, nu ne temem de străini, pentru că mulți dintre noi eram străini. Vă spun aceasta ca fiu de imigranți, știind că mulți dintre voi sunt urmași de imigranți. În mod tragic, drepturile celor care erau aici cu mult înaintea noastră nu au fost întotdeauna respectate. Pentru acele popoare și națiunile lor, din inima democrației americane, doresc să afirm din nou stima și considerația mea profundă. Acele prime contacte au fost deseori turbulente și violente, dar e greu să judeci trecutul cu criteriile prezentului. Cu toate acestea, când străinul din mijlocul nostru ne interpelează, nu trebuie să repetăm păcatele și erorile trecutului”. (…) Chiar și în fața crizei refugiaților, care cunoaște proporții cum nu se mai vedeau de la cel de al Doilea Război Mondial, ”trebuie să evităm ispita astăzi frecventă de a-l elimina pe cel care se dovedește problematic. Să ne amintim de Regula de aur: ”Tot ce vreți ca oamenii să facă pentru voi, faceți și voi pentru ei” (Mt 7,12). ”Măsura pe care o folosim pentru alții va fi măsura pe care timpul o va folosi pentru noi. Regula de aur ne pune și în fața responsabilității noastre de a ocroti și apăra viața umană în orice fază a creșterii ei”.

Papa Francisc a cerut mai departe ”abolirea globală a pedepsei cu moartea”, din convingerea că aceasta este ”calea cea mai bună, din moment ce orice viață este sacră, orice persoană umană este înzestrată cu o demnitate inalienabilă, iar societatea nu poate decât să beneficieze de pe urma reabilitării celor care au fost condamnați pentru crime. Frații mei episcopi de aici, din Statele Unite ale Americii, au reînnoit recent apelul pentru abolirea pedepsei cu moartea. Eu nu doar că îl susțin, dar ofer sprijinul meu tuturor acelora care sunt convinși că o justă și necesară pedeapsă nu trebuie să excludă niciodată dimensiunea speranței și obiectivul reconcilierii”.

Exemplul Slujitoarei lui Dumnezeu Dortohy Day, fondatoarea mișcării ”Catholic Worker Movement”, este mereu actual prin ”angajamentul ei social, pasiunea ei pentru dreptate și pentru cauza celor asupriți”, care erau inspirate de Evanghelie, de credința ei și de exemplul sfinților. ”Doresc să vă încurajez să nu uitați de toate acele persoane din jurul nostru, blocate în cercul sărăciei. Și acestora este nevoie de a le da speranță. Lupta împotriva sărăciei și a foamei trebuie să fie combătută mereu pe multe fronturi, mai ales în cauzele ei. Știu că mulți americani astăzi, ca și în trecut, se străduiesc să înfrunte această problemă”. Referindu-se la procesul de producție și distribuție a bogăției, papa Francisc a remarcat că ”uzul corect al resurselor naturale, aplicarea apropriată a tehnologiei și capacitatea de a orienta bine spiritul întreprinzător, sunt elemente esențiale pentru o economie care caută să fie modernă, inclusivă și sustenabilă”. (…) ”În enciclica «Laudato si» îndemn la un efort curajos și responsabil pentru «a schimba ruta» (nr. 61) și a evita efectele cele mai serioase ale degradării mediului cauzat de activitatea umană. Sunt convins că putem face diferența și nu am dubii că Statele Unite – și acest Congres – au un rol important de desfășurat”. (…) ”Avem libertatea necesară pentru a limita și orienta tehnologia (cf ibid., nr. 112), pentru a găsi modalități inteligente de «orientare, cultivare și limitare a puterii noastre» (nr. 78) și pentru a pune tehnologia «în slujirea unui alt fel de progres, mai sănătos, mai uman, mai social și mai integral» (nr. 112)”. 

În fine, Pontiful s-a referit la ”un alt american extraordinar”, călugărul cistercian Thomas Merton, care s-a născut în urmă cu o sută de ani. El ”rămâne o sursă de inspirație spirituală și o călăuză pentru multe persoane”. ”Om de rugăciune, gânditor care a sfidat certitudinile timpului său și a deschis noi orizonturi pentru suflete și pentru Biserică”, Merton a fost și ”om de dialog, un promotor al păcii între popoare și religii”. ”Este datoria mea – a spus Pontiful – să construiesc punți și să ajut toți oamenii și femeile, prin toate mijloacele posibile, să facă la fel. Când națiuni care au fost în dezacord încep din nou să meargă pe calea dialogului – un dialog care s-ar putea să fi fost întrerupt din rațiuni valabile – noi oportunități se deschid pentru toți”. A fi astăzi în slujba dialogului și a păcii, a spus papa Francisc, înseamnă pentru un bun lider politic ”a fi cu adevărat determinat să reducă și, pe termen lung, să pună capăt numeroaselor conflicte armate din lumea întreagă. Aici trebuie să ne întrebăm: de ce atâtea arme mortale sunt vândute celor care plănuiesc să impună suferințe de nedescris indivizilor și societăților? Din păcate, răspunsul, cum o știm cu toții, este pur și simplu pentru bani: bani pătați de sânge, deseori, de sânge nevinovat. În fața acestei tăceri rușinoase și vinovate, este datoria noastră să înfruntăm problema și să oprim comerțul cu arme”.

În finalul discursului său, papa Francisc a subliniat finalitatea pastorală a călătoriei sale apostolice în Statele Unite ale Americii, Întâlnirea mondială a familiilor de la Philadelphia. ”Ce rol esențial a avut familia în construcția acestei țări! Și cât de mult merită aceasta sprijinul nostru și încurajarea noastră! Și totuși, nu pot să-mi ascund îngrijorarea cu privire la familie, care este amenințată, poate mai mult ca niciodată înainte, din interior și din afară. Relații profunde au fost puse în discuție, precum și baza însăși a căsătoriei și a familiei. Eu pot doar să propun din nou importanța și, mai ales, bogăția și frumusețea vieții familiale”.

”Trei fii și o fiică ai acestei țări, patru persoane și patru vise: Lincoln, libertatea; Martin Luther King, libertatea în pluralitate și non-excluziune; Dorothy Day, dreptate socială și drepturile persoanelor; și Thomas Merton, capacitate de dialog și de deschidere față de Dumnezeu”.

O națiune, a încheiat Pontiful, ”poate fi considerată mare când apără libertatea, cum a făcut Lincoln; când promovează o cultură care să permită oamenilor să ’viseze’ drepturi depline pentru toți frații și surorile, cum a căutat să facă Martin Luther King; atunci când luptă pentru dreptate și pentru cauza celor asupriți, cum a făcut Dorothy Day prin munca ei neobosită, rod al unei credințe care devine dialog și seamănă pace în stilul contemplativ al lui Thomas Merton”.

Aceste personalități oglindesc ”bogăția patrimoniului vostru cultural, spiritul poporului american. Fie ca acest spirit să continue să se dezvolte și să crească, astfel încât un număr tot mai mare de tineri să moștenească și să locuiască într-o țară care a inspirat atât de multe persoane să viseze. Dumnezeu să binecuvânteze America!”.

După discursul din fața Congresului american, papa Francisc a mers în vizită pastorală la centrul caritabil al parohiei Sfântul Patriciu din Washington unde a întâlnit mai mulți oameni fără adăpost. La ora locală 16.00 (ora României 23.00) papa Francisc pleacă cu avionul de la Washington la New York, unde în cursul serii prezidează rugăciunea Vesperelor în catedrala Sf. Patriciu, cu participarea preoților și a persoanelor consacrate.

(rv – A. Dancă)








All the contents on this site are copyrighted ©.