Papa, tinerilor din Cuba: visaţi lucruri măreţe, împreună!

RV 21 septembrie 2015. „Visaţi că lumea poate fi altfel, cu voi. Dacă veţi da tot ce aveţi mai bun, veţi ajuta această lume să fie diferită. Nu uitaţi să visaţi!”: a spus papa Francisc tinerilor din Cuba, pe care i-a întâlnit la finalul celei de a doua zile a călătoriei sale apostolice pe insulă, la Centrul Cultural P. Félix Varela din Havana, una dintre puţinele realităţi ecleziastice din Cuba care formează tineri într-o perspectivă socială a Bisericii.

Răspunzând unui tânăr care a spus că visează o Cuba mai bună, papa Francisc a răspuns cu un proverb latino-american, potrivit căruia „persoanele au doi ochi: unul din carne şi altul din sticlă. Cel din carne pentru a vedea ceea ce privesc, cel din sticlă pentru a vedea ceea ce visăm”.

•„Un cuvânt care m-a atins profund: «a visa» (…) Obiectivitatea vieţii trebuie să cuprindă şi capacitatea de a visa. Un tânăr care nu este capabil să viseze – a spus el – este claustrat în sine însuşi”. 
Invitând tinerii cubanezi să viseze şi totodată să împărtăşească celor din jur visele lor, papa Francisc a vorbit apoi studenţilor de capacitatea de a-l accepta pe cel care gândeşte diferit:
•„Deseori suntem închişi. Intrăm în lumea noastră mică şi ne închidem într-un conciliabul de ideologii şi religii. Când o religie devine închisă în sine, ca o adunare restrânsă şi secretă, pierde partea sa cea mai bună: cea de a-l adora pe Dumnezeu şid e a crede în El. Este un conciliabul de cuvinte, de rugăciuni, de prescrieri morale. Iar când eu am ideologia mea, felul meu de a gândi, şi voi, felul vostru, mă închid în această cameră secretă”.

Corazones abiertos, mentes abiertas...
Inimi deschide, minţi deschise, iar „dacă voi gândiţi altfel decât mine, de ce nu stăm de vorbă? De ce ne aţintim privirea doar spre ceea ce ne separă, pe diferenţele care sunt între noi şi nu vedem similitudinile?”. Toţi suntem diferiţi, dar cu toţii suntem chemaţi să ne angajăm în binele comun. Aceasta se numeşte «prietenie socială» a spus papa Francisc la Havana, iar «inimiciţia socială» distruge:  
• O familie este distrusă de vrajbă. O ţară se distruge prin duşmănie. Lumea se distruge prin lipsa prieteniei. Cea mai mare inimiciţie socială este războiul. Iar în prezent vedem că lumea este distrusă de război. De ce nu suntem în stare să ne oprim şi să stăm de vorbă? Să negociem. Să ne întrebăm ce putem face împreună, la ce putem renunţa fiecare?”.

Unde este diviziune este şi moarte, a mai subliniat Suveranul Pontif, înţelegând întâi de toate „moartea sufletului”, prin distrugerea capacităţii sale de unitate, a „prieteniei socială”.
• Aceasta este ceea ce vă îndemn – a reiterat Papa –  să fiţi capabili să creaţi prietenie socială.

Împreună cu visele măreţe, creşteţi adevărata speranţă
Papa Francisc a răspuns apoi unui tânăr care a vorbit despre speranţă, temă care a stat şi în centrul discursului pregătit, dar necitit, de papa Francisc pentru tinerii din Cuba:
• „Tinerii – a spus el – sunt speranţa unei ţări. Însă – a subliniat el – speranţa nu e optimism. Cel din urmă este doar o stare de spirit. Speranţa este altceva: speranţa ştie să sufere pentru a duce la bun sfârşit un proiect. Sunteţi capabili să vă sacrificaţi pentru viitor sau doriţi să trăiţi doar în prezent? Speranţa este roditoare. Speranţa dă viaţă. Sunteţi capabili să animaţi sau e mai simplu să fii un tânăr sau o tânără sterilă din punct de vedere spiritual, incapabil(ă) să dea viaţă celorlalţi, să construiască o prietenie, o patrie. Un tânăr fără speranţă nu poate împlini aspiraţii măreţe”.

Indiferenţa şi cultura rebutului
Nu în ultimul rând, Papa a vorbit de cei care distrug speranţa tinerilor contemporani, prin indiferenţa faţă de rata şomajului în rândul tinerilor, lipsa locurilor de muncă. Referindu-se la tinerii din anumite ţări europene, unde peste 40% dintre ei nu au un loc de muncă, papa Francisc a subliniat încă o dată că «tinerii cărora un popor nu se angajează să le ofere un loc de muncă, nu sunt altceva decât un rebut social. Iar aceasta este o chestiune ce priveşte întreaga societate, care este pe deplin responsabilă, implică nu doar sistemele politice, ci societatea în întregime:
• „Ştim cu toţii că astăzi, în acest imperiu în care domneşte Dumnezeu-banilor, sunt folosiţi tinerii, sunt ucişi copiii nenăscuţi sau bătrânii care nu mai sunt productivi (…) O ţară care nu inventează, nu creează posibilităţi de muncă pentru tinerii săi, creşte acei tineri pentru droguri, sinucideri sau război. Cultura rebutului face rău tuturor persoanelor: ea ne distruge speranţa. Este nevoie de speranţă! Speranţa ştie să sufere, este harnică şi aduce roade”. 

Papa a invitat tinerii să spere, deoarece „un tânăr fără speranţă a ieşit deja în pensie, pentru defetism. Sunt tineri cu o profundă tristeţe existenţială, care se plâng şi fug de viaţă. 
Calea speranţei nu este una uşoară şi nu se poate parcurge de unul singur – a recunoscut Pontiful, care a încheiat invitând tinerii să fie uniţi, chiar dacă sunt diferiţi, să contribuie la ceea ce el a numit de multe ori «cultura întâlnirii»:
• Cum spune un proverb african: «cine doreşte să meargă repede, să meargă singur, dar cine doreşte să ajungă departe, să meargă însoţit».

Papa Francisc i-a salutat pe tinerii cubanezi, dorindu-le t ca „tot ceea ce le-am spus, să se împlinească” şi i-a rugat să îi fie alături, indiferent dacă sunt creştini sau nu:
• „Dumnezeu să vă binecuvinteze, să vă facă să păşiţi pe această cale a speranţei, care să contribuie la cultura întâlnirii, evitând să vă închideţi în voi înşivă. Mă voi ruga pentru voi şi vă rog să vă rugaţi pentru mine. Iar cei dintre voi care nu sunteţi creştini – şi nu puteţi să vă rugaţi roage – să-mi înălţaţi gânduri bune”. 

(rv – M. Caba)