Fericitul Pius Albert, un păstor după inima lui Cristos

19 septembrie 2015. Sâmbătă, 19 septembrie, în Italia, la San Miniato: beatificarea episcopului Pius Albert del Corona (1837 - 1912), din Ordinul Fraților Predicatori. Episcop de San Miniato, Pius Albert a fondat Congregația Surorile Dominicane ale Duhului Sfânt. În calitatea de trimis al Papei la Sfânta Liturghie de beatificare, cardinalul Angelo Amato care, în prealabil, a acordat un interviu postului nostru de Radio, a prezentat un medalion spiritual al Fericitului dominican.

Card. Amato: "Fericitul Pius Albert s-a născut la Livorno, în data de 5 iulie 1837, într-o familie de negustori. Era un copil cu o inteligență vie, foarte activ dar și evlavios în același timp. A primit formarea umană și religioasă într-o școală gestionată de părinții barnabiți. Iubea studiul, la școală evidențiindu-se prin simplitatea ce caracterizează de obicei persoanele inteligente. A fost printre primii care s-au înscris la Conferințele Sfântului Vincențiu pentru a ajuta familiile sărace și a le oferi educație religioasă.

Cardinalul prefect al departamentului vatican pentru cauzele sfinților a descris modul în care Pius Albert avea să devină frate dominican:
Card. Amato: Simțindu-se chemat la viața consacrată, tânărul Pius avea să îmbrace haina călugărească a fraților dominicani la 1 februarie 1855. Distingându-se pentru extraordinarele calități intelectuale și morale, și-a completat formarea filosofică și teologică în binecunoscuta mănăstire florentină "Sfântul Marcu", fiind sfințit preot la 5 februarie 1860. Părintele Pius Del Corona s-a dedicat imediat și cu un tot mai mare succes predicării, confesiunilor, direcțiunii spirituale și predării teologiei dogmatice.

În privința fondării de către părintele Pius Albert a Congregației Surorile Dominicane ale Duhului Sfânt, cardinalul Amato a istorisit:
Card. Amato: Impresionat de viața de credință a Sfintei Paolo, discipola Sfântului Ieronim, care –  împreună cu însoțitoarele ei – s-a retras într-o mănăstire de pe colina romană Aventin pentru a studia Cuvântul lui Dumnezeu, tânărul Pius Albert s-a gândit să fondeze o operă similară. Ajutat de Elena Bonaguidi, a fondat inițial Așezământul Piatra, pentru studierea Sfintei Scripturi și pentru educația morală și religioasă a tinerelor. Acea operă a reprezentat începutul unei noi congregații.

Întrebat despre modul în care  Pius Albert del Corona și-a desfășurat misiunea episcopală, cardinalul Amato, trimis special al  la Sfânta Liturghie celebrată cu ritul de beatificare, sâmbătă, 19 septembrie, în localitatea italiană San Miniato, a spus:
Card. Amato: În 1874, a fost numit episcop coadiutor el diecezei de San Miniato. Sfințirea episcopală a avut loc în Biserica Sfântul Apolinarie, în data de 3 ianuarie 1875. Fericitul Pius Albert a avut o deosebită atenție față de formarea seminariștilor, predând personal unele materii din programa de studii a Seminarului. Vizita parohiile, spovedea, predica și ducea o asiduă luptă împotriva blasfemiei. Oriunde mergea, suscita consens, credincioșii uitându-se le episcopul îmbrăcat în veșminte albe ca la un înger.  Și omiliile sale păreau alcătuite di cuvinte cerești. Câteodată, în timpul vizitelor pastorale stătea la scaunul de spovadă de la patru dimineață până la miezul nopții, cu scurte pauze. Se străduia totodată să le explice credincioșilor ritualul Sfintei Liturghii. În scrisorile pastorale insista mult asupra necesității rugăciunii, considerată un instrument sigur de întărire a credinței.  Printre eforturile apostolice se număra și promovarea Institutului Surorilor Dominicane , pe care l-a fondat. De asemenea, s-a implicat mult în bătălia împotriva ideologiilor atee și anticreștine. De aceea, îi îndemna pe credincioși și pe preoți să răspândească educația religioasă ca antidot împotriva falșilor maeștri. S-a implicat în numeroase inițiative pentru promovarea catolicilor în viața publică, la nivel social, motiv pentru care a fondat Societatea de Ajutor Reciproc, pentru sprijinirea muncitorilor în caz de necesitate și pentru promovarea cunoașterii și apărării drepturilor și îndatoririlor lor. De asemenea, a fondat Societatea Catolică Feminină Promotoare de Fapte Bune, ale cărei scopuri erau caritative, liturgice și de educație în spiritul vieții de familiei.

În 1907, consumat de boală și osteneli, mons. Del Corona s-a retras de la conducerea diecezei de San Miniato. Avea să moară la 15 august 1912, în faimă de sfințenie, la Florența, în Așezământul Piatra, pe care-l fondase cu mulți ani în urmă, asistat de fiicele sale spirituale, Surorile Dominicane ale Duhului Sfânt.

Despre sfințenia episcopului italian de San Miniato, ridicat la cinstea altarelor sâmbătă, 19 septembrie, cardinalul prefect al Congregației pentru Cauzele Sfinților a spus:
Card. Amato: Martorii sunt de acord în a susține că mons. Del Corona era admirabil în exercitarea virtuților creștine, pe care le-a trăit într-un mod ieșit din comun. Existența sa virtuoasă era cunoscută tuturor, ca și existența sa orientată cu totul spre sfințenie, demonstrând a fi un adevărat păstor de suflete, demn de primele secole de creștinism.

Pe bună dreptate, în Scrisoarea Apostolică de Beatificare, Papa Francisc îl numește "păstor de suflete după inima lui Cristos, mărturisitor prompt și umil al Evangheliei". Fericitul Pius Del Corona a fost un păstor care, după cum spune Sfântul Grigore cel Mare, dialoga cu Dumnezeu fără să-i uite pe oameni și dialoga cu oamenii fără să-l uite pe Dumnezeu.

R.V./A.M.