Ori de câte ori sunt încercat de durere... . Din poezia rugă a unui rom

3 august 2015. În ediția on-line din 11 septembrie 2010, "Ziarul lumina" publica un articol al părintelui Cornel Cadar dedicat celui numit "sfântului romilor". De fapt, articolul prezenta volumul "Viaţa şi moartea lui Ceferino Giménez Malla, sfântul romilor", scrisă de Eduardo Gil de Muro și apărută la Editura "Performantica" din Iaşi", în traducerea lui Aurel Brumă.

Poate că în librăriile românește mai poate fi găsit încă acest volum de 212 de pagini ilustrate cu multe imagini, care surprinde viața, credința și martiriul celui care avea să fie primul rom ridicat la onoarea altarelor de Biserica Romano Catolică și cinstit ca Fericit.  

Ceferino a fost martirizat în timpul războiului civil din Spania. Era în 1936. În dimineața zilei de 2 august, în apropierea cimitirului din Barbastro, camionul în care se afla Ceferino a fost oprit, celor 25 de persoane care se aflau la bordul mașinii cerându-li-se să coboare și să se alinieze. Erau preoți, călugărițe și laici. Soldații au primit ordin să tragă. Ceferino a murit strigând "Trăiască regele Cristos". În mână ținea strâns rozariul, ultimul gest pe care l-a făcut fiind înălțarea acestuia către Cer, ca pe un steag al victoriei păcii și iubirii care nu cunoaște ură, dispreț, marginalizare, răzbunare. Ceferino fusese arestat în iulie 1936, în primii ani ai războiului civil din Spania, pentru că, în ciuda celor 75 de ani pe care-i avea, a apărat un preot care era târât pe străzi de soldaţi, încercând să-l elibereze. A fost închis şi apoi executat".

Ceferino Giménez Malla, numit "El Pelé" s-a născut la 16 august 1861 la Benavent de Segria, o localitate din Catalonia. A primit numele de botez Ceferino după numele sfântului din calendar din ziua în care s-a născut.  De mic a trăit în sărăcie, situație transformată în mizerie după ce tatăl său a abandonat familia. Nu a mers la şcoală, ci a ajutat în casă chiar de copil, confecționând și vânzând coșuri.  La 20 de ani s-a mutat în localitatea Barbastro, căsătorindu-se cu Teresa Jiménez Castro. Neavând copii, o adoptă pe Pepita, o nepoată a soţiei. Figură impozantă, expert în cai şi catâri, Ceferino avea să fie stimat în această meserie, nu doar pentru pricepere ci și pentru onestitatea și generozitatea de care dădea dovadă.

Gestul apărării preotului târât pe străzile din Barbastro avea să-l conducă pe Ceferino la momentul suprem al martiriului, însă nu a fost singurul gest de caritate al celui care avea să fie primul din etnia sa ridicat la cinstea altarelor.  Despre el se istorisesc multe gesturi de mărinimie creștină, unul dintre acestea fiind ajutorul dat unui bolnav de TBC, căzut pe stradă, care expectora sânge. Trecătorii, înspăimântați, au fugit. Singurul care nu a ezitat să-l ajute pe cel căzut a fost Ceferino, care l-a lu

Ceferino a fost beatificat la Roma, în ziua de 4 martie 1997, de către Papa Ioan Paul al II-lea, în prezența a mii de pelerini de etnie rom. 

Fericitul Ceferino avea să inspire nu doar prin moartea sa martirică dar și prin trăirea credinței în viața de zi cu zi. Printre cei pe care Ceferino avea să-i inspire se numără și Agim Saiti, un poet de etnie romă din Kosovo. Agim este și creatorul programului radiofonic "Vocea romilor", de la Peć, în 1990. În 2014, a publicat la Editura Tau în colaborare cu Fundația Migrantes volumul de poezii și povestiri "Un mio ricordo" (O amintire de-a mea), care are caracteristica specială de a fi scris în trei limbi: italiană, rromani și albaneză.

În prefața cărții, mons. Giancarlo Perego, directorul Fundației Migrantes, descrie volumul ca fiind deosebit de toate celelalte publicate în colecția "Mărturii și experiențe privind migrația", fruct al colaborării dintre Fundația Migrantes și Editura Tau.

"Întocmai", scrie mons. Perego, "pornind de la lectura acestor poezii și povestiri există posibilitatea apropierii  de una din cele mai discriminate și refuzate lumi ale mobilității: cea a romilor". Și, continuă mons. Perego, "asemenea unor vederi, imaginile descrise de poetul – de etnie romă-kosovară – se succed în fața ochilor cititorului care atinge cu mâna profundul simț religios, credința dar și numeroasele instantanee din destinul unui călător: plecarea, călătoria spre ținuturi necunoscute, Providența care poate orice, sensul de rătăcire, dar și iubirea față de propria limbă, de a o asculta vorbită la Radio, de a o scrie în versuri sau prin intermediul povestirilor, de a o preda tinerilor, numeroaselor familii de rom și noilor generații".

Poezia Dumnezeul meu, cu care se deschide volumul Un mio ricordo (O amintire de-a mea) exprimă crezul autorului într-un Dumnezeu atotputernic a cărui protecție reușește să o perceapă în mod continuu: "Dumnezeul meu, știu că sunt un om mărunt/Într-o lume măreață/Poate nu reușesc să te zăresc acolo Sus/Dar sunt în măsură să-ți percep protecția continuă/Doamne, tu știi că ori de câte ori sunt încercat de durere îmi înalț privirea și-ți cer să nu-i dai voie să mă cuprindă/Și să mă ajuți să devin mai puternic.

R.V./A.M.