Angelus. Să nu neglijăm foamea interioară de Dumnezeu și de eternitate!

2 august 2015. "În afară de foamea fizică, omul poartă înlăuntrul său și un alt tip de foame, pe care o simțim cu toții, o foame cu mult mai importantă, care nu poate fi astâmpărată cu hrană obișnuită", a spus Sfântul Părinte în cadrul reflecției care a însoțit recitarea rugăciunii Îngerul Domnului, împreună cu credincioșii și pelerinii veniți în număr mare la întâlnirea cu Papa și în prima duminică din luna august, o zi caniculară cum sunt în mod obișnuit zilele de august la Roma.

Inspirându-se din Evanghelia Duminicii a 18-a de peste an, luată din capitolul al 6-lea al Evangheliei după Sfântul Ioan, Pontiful a explicat că acea foamea interioară, care nu poate fi potolită cu pâine, este de fapt foamea de viață, de eternitate, doar Domnul fiind în măsură să ne îndestuleze, întrucât El este "pâinea vieții", unicul în măsură să spună: "Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată".

Isus nu desconsideră și nu minimalizează necesitatea obținerii pâinii celei de fiecare zi, și a tot ceea ce poate îmbunătăți viața omului, însă atrage atenția că o concentrare excesivă asupra existenței cotidiene ne-ar putea distrage de la adevăratul înțeles și scop al vieții:

"Isus ne amintește că adevărata semnificație a existenței noastre pământești este reprezentată de viața eternă și că istoria umană, cu suferințele și bucuriile care o alcătuiesc, trebuie văzută în perspectiva eternității. Isus, pâine vie coborâtă di cer, ni se prezintă ca unica și adevărata semnificație a existenței omenești".

Despre modul în care este Isus este semnificație a existenței omului ne spune însuși Mântuitorul, fragmentul din Evanghelia Duminicii a 18-a din timpul de peste an fiind foarte explicit când spune: "Eu sunt pâinea vieţii. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată". "Se referă la Euharistie, darul cel mai mare care satură sufletul și trupul. A-L întâlni și a-L primi pe Isus, "pâinea vieții", dă semnificație și speranță parcursului dificil al vieții", a spus Pontiful.

Însă, a atras atenția asupra unui alt aspect, despre care nu avem întotdeauna o convingere clară: este vorba despre împărțirea acestei pâini a vieții cu frații noștri, deoarece "această 'pâine a vieții ne-a fost dată pentru a putea sătura, la rândul nostru, foamea spirituală și materială a fraților, vestind Evanghelia peste tot, inclusiv la periferiile existențiale. Prin mărturia comportamentului nostru fratern și solidar față de aproapele, să facem astfel încât Cristos, și iubirea sa, să fie prezent în mijlocul oamenilor".

Reflecția Pontifului a pus accentul pe marea nevoie a prezenței lui Dumnezeu în existența noastră zilnică, în zilele caracterizate de muncă și preocupări, ca și în zilele de odihnă și vacanță. În Evanghelia duminicii, Domnul ne îndeamnă să nu uităm că, dacă este just să ne preocupăm de pâinea materială pentru a ne întări forțele, este cu atât mai necesar să consolidăm credința noastră în El, "pâinea vieții", care satură dorința noastră de adevăr, de justiție și de consolare.

Pontiful a încheiat reflecția care a însoțit recitarea rugăciunii mariane Îngerul Domnului cu o invocație la Maica Domnului, pentru ca Preacurata să ne ajute în urmarea Fiului Său, Isus, "pâinea cea adevărată", care nu-și pierde prospețimea și este destinată să dureze pentru viața eternă.

R.V./A.M.