Sărbătoarea iertării de la Assisi, încă o ocazie de har

1 august 2015. În marea sa bunătate, Domnul ne oferă și în acest an, în zilele de 1 și 2 august, posibilitatea dobândirii harului iertării, har obţinut de Sfântul Francisc pentru noi toţi, inclusiv cei de azi, de la papa Honoriu al III-lea.

Este vorba despre indulgenţa plenară pentru sine şi pentru răposaţi, ce poate fi dobândită vizitând  orice biserică parohială sau franciscană şi îndeplinind condiţiile obişnuite, spovada sacramentală, primirea Sfintei Împărtăşanii, reînnoirea propriei credinţe şi comuniunea în rugăciune după intenţiile Sfântului Părinte.  

Sărbătoarea se numeşte Porţincula după numele capelei, aflată azi în interiorul bazilicii "Sfânta Maria a Îngerilor" în Porţiuncula, ridicată din dorinţa papei Pius al V-lea în secolul al XVI-lea, aflată la circa 4 kilometri de Assisi.

Pentru a explica mai bine istoria Sărbătorii iertării cităm un fragment din articolul „Istoria sărbătorii Porţiunculei”, publicat pe situl ercis al Diecezei de Iaşi:

„Într-o noapte din luna iulie a anului 1216, în timp ce se afla în genunchi în faţa altarului Porţiunculei cufundat în rugăciune, a văzut pe neaşteptate o lumină care strălucea pe zidurile capelei. Aşezaţi pe tron, înconjuraţi de o mulţime de îngeri, învăluiţi într-o lumină de nedescris, au apărut Isus şi Sfânta Fecioară Maria. Mântuitorul l-a întrebat pe Sfântul Francisc ce har ar dori pentru binele oamenilor. Sfântul Francisc a răspuns umil: 'Deoarece acela care îţi vorbeşte este un păcătos mizerabil, o, Dumnezeule îndurător, el îţi cere milă pentru fraţii săi păcătoşi; iar toţi cei care vor intra în această biserică să aibă de la tine, Doamne, care vezi chinurile lor, iertare pentru păcatele comise'. 'Ceea ce ceri tu, o, frate Francisc, este mare - îi spuse Domnul - dar de lucruri mai mari este demn şi vei obţine lucruri şi mai mari. Accept, deci, rugăciunea ta, dar cu condiţia ca tu să ceri vicarului meu de pe pământ, din partea mea, această indulgenţă'.” (Traducerea şi prelucrarea de pe situl santiebeati.it de pr. Damian Gheorghe Pătraşcu)

 

Dacă reuşiţi, încercaţi să vi-l imaginaţi pe Sfântul Francisc în timp ce anunţa vestea cea bună a indulgenţei. Era pe 2 august 1216 când Sărăcuţul, adresându-se mulţimii reunite în vale, pe câmpia de la Assisi, exclama:   „Fraţilor, vreau să vă trimit pe toţi în rai!”. O frază scurtă dar îndestulată de bucuria exuberantă a celui care cunoaşte ce înseamnă să te simţi căutat, iubit, acceptat chiar şi la limită de un Tată. De altfel, Sfântul Francisc în laudele către Cel Preaînalt i se adresa cu „Milostivule Mântuitor”.

Sfântul Francisc a cunoscut darul iertării şi cine ajunge să cunoască şi să fie conştient de acest imens dar primit de la Dumnezeu vrea ca şi ceilalţi să beneficieze de el. Dar ne dăm oare seama de marea ocazie pe care o avem în Sărbătoarea iertării? 

Se pare că generaţia noastră suferă de o accentuată atrofiere a simţului păcatului, a conştiinţei că suntem păcătoşi şi că avem nevoie de iertarea implorată de la Dumnezeu, după o căinţă adevărată.

Poate că în lumea noastră, atât de obişnuită cu limbajul finanţelor, ar fi util să convertim mintal ideea de păcat cu cea a unei mari datorii la o bancă. Oare, spunându-ni-se că, dacă ne-am recunoaşte ca fiind rău platnici şi datornici şi am promite să nu mai repetăm în viitor această greşeală, ni s-ar şterge datoria, nu am alerga oare la bancă cu noaptea în cap, cu mult înainte ca aceasta să fie deschisă, pentru a ne aşeza la rând, cu speranţa de a fi printre fericiţii care vor beneficia de ştergerea datoriei?

Şi atunci… nu ne-ar fi de şi mai mare folos să alergăm în prima biserică pentru a profita de un atât de mare dar, precum iertarea de păcate?

Domnul să ne binecuvânteze mereu cu harul de a auzi din gura preotului cuvintele: „Iar eu te dezleg de păcatele tale, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt” şi să ne binecuvânteze mereu cu preoţi, căci spune Catehismul Bisericii Catolice, la numărul 983: „Preoţii au primit o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici îngerilor, nici arhanghelilor. (...) Ceea ce săvârşesc preoţii pe pământ Dumnezeu întăreşte în ceruri.

Dacă n-ar exista în Biserică iertarea păcatelor, n-ar exista nici o nădejde, nici o speranţă de viaţă veşnică şi de eliberare veşnică. Să-i aducem mulţumiri lui Dumnezeu, care a făcut Bisericii sale un asemenea dar”.

R.V./A.M.