Papa Francisc în satul global; despre stilul comunicativ al Pontifului

21 iulie 2015. Recent, mons. Dario Viganò, prefect al Secretariatului pentru Comunicații, a publicat în cotidianul vatican l'Osservatore Romano un articol despre stilul comunicativ al Papei Francisc, evidențiind mai ales oralitatea, dar și caracterul concret al stilului său de comunicare.

"Este o altă cultură… eu mă simt un străbunic. Azi, un polițist, un bărbat de patruzeci de ani, când să mă salute a vrut să-și facă un selfie cu mine. Eu i-am spus: sunteți asemenea un adolescent! Însă, respect acest mod de a fi": astfel s-a exprimat Papa Francisc în cadrul întâlnirii cu jurnaliștii, din timpul călătoriei de întoarcere din America Latină, unde a vizitat trei țări: Ecuador, Bolivia și Paraguay, în perioada 5 - 13 iulie. Într-o altă călătorie, la Sarajevo, în cadrul unei întâlniri cu tinerii, Pontiful și-a amintit: "Când voiam să văd un film bun mergeam la centrul televiziv al arhiepiscopiei și îl urmăream acolo; însă mă uitam doar la acel film (…). În schimb, televizorul mă aliena și mă înstrăina de mine însumi, nu-mi era de ajutor (…). Desigur, eu sunt din epoca de piatră, sunt arhaic!"

"Pare foarte clară percepția pe care pontiful o are despre interesele și competențele sale comunicative",  scrie mons. Viganò, evidențiind că ne aflăm în fața unui Papă care nu se teme absolut deloc să sublinieze distanța dintre cultura în care a crescut, cea tipografică, care i-a plăsmuit o gândire lineară, de stilul argumentativ și de așa-numita cultură digitală în care se desfășoară pontificatul său, cultură pe care a înfruntat-o chiar de la primele cuvinte pe care le-a pronunțat în seara alegerii, imediat după ieșirea din conclav. S-ar putea spune că a luat naștere "un nou stil comunicativ, nu foarte ușor de interpretat în mod corect", observă prefectul Secretariatului pentru Comunicații.

Articolul "Papa Francisc în satul global" evidențiază totodată că modul Pontifului de a se prezenta suscită dezbateri care ajung chiar să se plaseze pe poziții radicale, în cazul acelora care afirmă că Papa ar folosi comunicarea în scop strategic. Însă, în contrast cu astfel de viziuni extrem de reductive, se conturează cu fermitate opinia că practica comunicativă a Pontifului nu are nicio legătură cu vreo logică pragmatică și de seducție, astfel de convingeri venind chiar de la personalități binecunoscute pentru atitudinea anticlericală pe care au manifestat-o de-a lungul întregii vieți, precum Dario Fo, mare om de teatru, laureat al Premiului Nobel pentru literatură.

"Și atunci, ce anume posedă stilul comunicativ al Papei Francisc încât să-l facă să fie într-atât de irezistibil?", se întreabă mons. Dario Viganò, autorul articolului "Papa Francisc în satul global", publicat recent de cotidianul vatican l'Osservatore Romano. În opinia sa, un răspuns ar putea fi oferit de întâlnirea finală a călătoriei în America Latină, reprezentată de întâlnirea cu tinerii paraguayeni, pe fundalul extraordinar oferit de orașul Asunción, situat pe malul râului Costanera. Ca și în alte ocazii similare, Pontiful și-a luat notițe în vreme ce tinerii citeau propriile mărturii. Succesiv, Papa s-a ridicat, le-a mulțumit –  potrivit stilului său – și a dat curs unui dialog constituit din întrebări și din cuvinte repetate, antrenând mulțimea și lăsând la o parte textul pregătit în prealabil. Apoi, va spune: "Scrisesem un discurs pentru voi, pentru a vi-l încredința, dar discursurile plictisesc (…), de aceea îl încredințez episcopului responsabil cu tineretul, pentru a-l publica."

"În opinia mea, cheia pentru a înțelege practica comunicativă a Papei Francisc trebuie căutată începând cu analizarea, devenită deja clasică, a raportului dintre oralitate și scris", este de părere prefectul Secretariatului pentru Comunicații. "Un discurs pregătit este plictisitor, pentru că este un text conceput în formă scrisă. Acest aspect poate suna desigur ciudat pentru Papa Francisc, care s-a definit ca aparținând "epocii de piatră". "Se știe" – continuă mons. Viganó – "că stilul culturii scrise, în comparație cu cea orală, a privilegiat caracterul sintetic și analitic, obiectivitatea și gândirea abstractă." "Stilul Pontifului se propune în schimb ca un stil redundant, în măsură să cuprindă forța determinantă a contextualității – [de pildă] trimiterea la hermeneutică, în timpul conferinței de presă din călătoria de întoarcere din America Latină a fost precisă – și a modalității concrete. Trimiterea continuă la aspectele concrete – în intervențiile sale – după cum a fost dialogul cu tinerii, în Paraguay, aparține stilului său comunicativ. De fapt, după cum a scris în enciclica Evangelii Gaudium –  "este periculos să se trăiască doar în împărăția cuvântului, a imaginii sau a sofismelor. De aici, se deduce că este necesară postularea unui al treilea principiu: și anume superioritatea realității față de idee".

Totodată, autorul articolului ne explică importanța redundanței în procesul de comunicare, caracteristică ce apare ca fiind intrinsecă exigenței de a comunica oral, subliniind și importanța rolul avut de repetițiile frecvente și de surplusul de informații transmis, față de strictul necesar. "Când se vorbește unei mulțimi" – spune autorul articolului – "este necesar să se țină cont de faptul că unele cuvinte ar putea să nu fie bine auzite, fie din cauza unor probleme legate de sistemele de amplificare, fie pentru distracțiile de moment posibile în contextul prezenței în mijlocul unei mulțimi. Iată de ce apare ca fiind necesar să se repete același concept chiar de două, trei ori, așa cum s-a întâmplat la întâlnirea cu tinerii din Paraguay, de la Asunción."În încheierea articolului "Papa Francisc în satul global", mons. Viganó se oprește asupra modului în care reușesc să converseze și să dialogheze fiii unei culturi digitale și ai unei culturi tipografice [căreia îi aparține Papa Francisc], în contextul unei comunități Magmatice, fluide și ale cărei contururi apar ca fiind cu mult mai deschise.

R.V./A.M.