Mons. Tomasi: ecoul şi efectul acordului nuclear iranian

RV 15 iulie 2015. Sfântul Scaun salută într-un mod pozitiv acordul privind programul nuclear iranian, precum a subliniat marţi, 14 iulie 2015, directorul Sălii de presă a Vaticanului, părintele Federico Lombardi. El a adăugat că prin acest acord s-a atins un „rezultat important, dar care necesită continuarea eforturilor comune, pentru a aduce roade depline”. Sfântul Scaun speră ca acordul „să nu se limiteze exclusiv la programul nuclear, ci să se răspândească pe mai multe planuri”. Printre acestea, pacea în Siria.

În legătură cu acest subiect, a fost intervievat de redacţia centrală Radio Vatican arhiepiscopul Silvano Maria Tomasi, observatorul permanent al Sfântului Scaun la ONU, Geneva:

• „În situaţiile dificile actuale pe care le vedem în diferite părți ale lumii, în care violența erupe continuu, să vezi răbdarea și buna voinţă de a duce mai departe un compromis politic şi operativ, poate deschide într-adevăr poarta speranţei, pentru ca şi alte situaţii scabroase să poată găsi o soluţie".

După 20 de luni de negocieri și 12 de ani de impas, acest acord istoric dintre Iran şi grupul „5+1” (SUA, Rusia, China, Franţa, Marea Britanie şi Germania) este dovada clară că dialogul reprezintă întotdeauna o cale deschisă, a mai subliniat reprezentantul, fiind sigur că semnarea acordului de membrii Consiliului de Securitate și Iran, care împacă interesele ambelor părţi, este un mare pas înainte:

• „(…) arată în primul rând că dialogul este câștigător în faţa violenţei şi, în al doilea rând, de acum există speranța că, într-un fel, poate fi continuat demersul de a găsi o modalitate pentru pune capăt violenței în Siria”.

Întrebat tocmai asupra ecoului pe care îl poate avea acest acord în Orientul Mijlociu, acelaşi reprezentant răspunde:

• „Iranul este parte integrantă a dialogului și negocierii, care pot duce la pace sau cel puțin la încetarea imediată a violenței în Orientul Mijlociu, în special în ceea ce privește Siria, pentru a fi găsit un răspuns comun, coordonat și rezonabil din partea comunităţii internaționale grupul islamic evaziv, care aduce doar consecințe rele și negative nu doar în regiune, ci și din celelalte părți ale lumii”.

Tocmai în acest moment istoric, în care așa-zisul «Stat islamic» prezintă fața distorsionată și pângărită a islamului, dialogul reprezintă un model diferit și important. În prezent, deși există încă reticenţe pentru că trebuie aprobat acest acord de Congresul SUA, se pare că  a fost găsită o cale justă:

• „Este nevoie, mai ales în Orientul Mijlociu, să renaştem speranța și să ne asigurăm că eforturile la care comunitatea internațională este angajează – chiar și prin sarcina secretarului general al Organizației Națiunilor Unite– este aceea de a-i aduce la negociere pe diverși reprezentanți și diversele forțe prezente în Siria, pentru a putea găsi un răspuns pozitiv.

Este evident că parcursul Iranului este important şi pentru alte ţări musulmane, chiar dacă, dificultatea de fond care rămâne este cea a „concurenței care există în Orientul Mijlociu pentru a avea o influență predominantă religioasă și politică de sunniți sau șiiți”.

Arhiepiscopul Tomasi a subliniat că această concurenţă „deşi prezentă, nu trebuie să se transforme într-un conflict armat sau să fie scuză pentru a arma alți actori non-statali care aduc doar distrugere și moarte”. Cu răbdare și bunăvoință, este posibil să fie căutată o cale comună, care ia în considerare interesele politice și economice ale diferitelor părți interesate, astfel încât să se ajungă la soluţii rezonabile și acceptabile:

• „Acum, nu ne rămâne decât să sperăm şi să ne rugăm, ca acest gest de bunăvoință indicată și exprimată prin acest acord, să se poate maturiza și să se aplice într-un mod constructiv și în mod corect”.

 (rv– A. Lomonaco– M. Caba)