Papa în Bolivia. Lombardi respinge instrumentalizarea politică

RV 10 iul 2015. ”O primire foarte călduroasă, mai mare decât ne așteptam”, a spus la Radio Vatican directorul Sălii de Presă a Sf. Scaun, pr. Federico Lombardi, comentând afecțiunea manifestată de mulțimea imensă pe parcursul călătoriei apostolice a papei Francisc în Ecuador și Bolivia. Pr. Lombardi a subliniat aprecierea Suveranului Pontif pentru demersul de a construi în Bolivia ”o societate bazată pe incluziune, multietnică și multiculturală” și o Biserică chemată să fie în slujba unității și să promoveze speranța în fața atâtor situații grele”.

Papa, a continuat pr. Lombardi, a ales să meargă în aceste țări și are capacitatea de a vorbi aici ”în mod extrem de concret și expresiv, atingând profund inima oamenilor și trezind pretutindeni reacții pozitive”.

Revenind la cuvintele președintelui Evo Morales despre absența unei ieșiri a Boliviei la apele Pacificului, directorul Sălii vaticane de presă a evidențiat îndemnul la dialog al Suveranului Pontif, care încurajează o metodă de căutare a soluțiilor dar nu propune o soluție sau alta, răspundere care revine, de fapt, țărilor respective. Pr. Lombardi: 
• «(Papa propune) Dialogul ca metodă de abordare a chestiunilor deschise și care pot da naștere, în schimb, la tensiuni sau asupra cărora se poate ajunge la o anumită rigiditate. Pentru papa Francisc nu există chestiuni care să nu poată fi rezolvate, dacă există atitudinea justă pentru a le aborda. Papa a insistat asupra acestui lucru și a atins unul din subiectele care aici se știe că este foarte sensibil, accesul Boliviei la mare. Papa nu intră în discuții de ordin politic, nu propune soluții care trebuie căutate de responsabilii popoarelor, dar încurajează la dialog».

În fine, întrebat cu privire la darul pe care președintele bolivian Morales l-a oferit papei Francisc, un crucifix pe o seceră și ciocan, pr. Lombardi a explicat că este vorba de un simbol desenat de preotul iezuit Luis Espinal, ucis în timpul dictaturii în 1980 pentru angajarea sa socială în favoarea libertății și a dreptății. ”Confrații care l-au cunoscut, a spus pr. Lombardi, afirmă că prin acest simbol el nu dorea să exprime nimic ideologic ci deschiderea la dialog, care atunci trebuia instaurat cu toate persoanele care militau pentru libertate și dreptate în această țară”. Prin urmare, a subliniat directorul Sălii de Presă a Sf. Scaun, acest simbol trebuie văzut în contextul său istoric, ”în originea și timpul în care a apărut”.

Anumiți observatori au evidențiat posibilitatea ca prezența papei Francisc să fie instrumentalizată politic. Din nou, pr. Lombardi:
• «Sigur, fiecare caută să aducă apa la moara lui, să vadă lucrurile din punctul său de vedere și să le interpreteze într-un sens favorabil pozițiilor și intereselor proprii. Dar Papa Francisc nu s-a lăsat afectat de acest lucru, a prezentat discursul său cu o mare libertate și determinare, fapt care s-a impus prin valoarea, forța și coerența sa. De aceea, aș spune că este destul de evident care pot fi, eventual, instrumentalizările și care sunt, în schimb, lecturile libere, atente și deschise la inspirațiile pe care Papa intenționează să le ofere».

În discursul adresat participanților la cea de a doua întâlnire mondială a Mișcărilor populare, desfășurată joi, 9 iulie 2015, la Santa Cruz de la Sierra, pontiful de origine argentiniană a cerut iertare pentru greșelile Bisericii față de popoarele indigene.
• «Aceasta este o tematică foarte greu de aprofundat la modul cel mai bun, fie dintr-un punct de vedere istoric, fie din punctul de vedere al deosebirilor care trebuie făcute în ce privește responsabilitățile concrete și particulare ale persoanelor, comunităților sau statelor. Cu toate acestea, fără a intra în deosebiri foarte rafinate, Papa a recunoscut în mod clar, pe linia deschisă de predecesorii săi, că au existat culpe, unele foarte grave, crime săvârșite față de populațiile care se aflau în Americi. Trebuie să le recunoaștem dacă se vrea acum reconstrucția unei societăți în care să existe un respect deplin pentru diversitatea și demnitatea culturilor, pentru demnitatea popoarelor indigene. În acest sens, faptul că un papă de origine latino-americană a vrut să facă această cerere de iertare în America Latină cu atâta claritate, a trezit cu siguranță o atenție foarte mare dar și o profundă satisfacție din partea celor care consideră că nerespectarea drepturilor, mai ales ale popoarelor autohtone, care în istorie a fost un fapt extrem de grav și care continuă să aibă consecințele sale, acum trebuie depășită pe deplin prin ceea ce papa Ioan Paul al II-lea numea ”purificarea memoriei”».

(rv – A. Dancă)