Sfântul Anton de Padova, prietenul sus-pus

13 iunie 2015. Pe 14 iunie se încheie pelerinajul devoțional în Franța, Belgia, Australia, Canada, și Statele Unite cu relicva Sfântului Anton de Padova, în a cărui memorie liturgică, pe 13 iunie, se obișnuiește, în numeroase dieceze ale lumii, să fie sfințiți copiii și crinii. De ce? Pentru că blândul și bunul Sfânt Anton –  acest mare făcător de minuni și poate cel mai ecumenic și mai interreligios dintre sfinți, iubit și cunoscut de catolici, ortodocși, protestanți, dar și de necreștini – apare reprezentat ținându-l în brațe pe Isus în chip de prunc, împreună cu o floare de crin, simbol al curăției, dar și al neprihănirii lăuntrice, al sufletelor nobile și generoase care și-au făcut obiceiul de a se uita la lume cu ochi îndurător.

Nu pot uita că, nu de mult, având de rezolvat o problemă rămasă suspendată și în așteptare timp de mai mulți ani, soțul meu a spus că știe cum s-o rezolve, că are un prieten cu mare trecere, căruia dacă-i spui păsul cu suflet curat nu te lasă fără soluție. Prietenul era Sfântul Anton. Îmi amintesc că ne-am rugat împreună la biserica dedicată Sfântului din Padova, din cartierul bucureștean Colentina. Problema a cărei soluție se tărăgăna de mulți ani s-a rezolvat la puțină vreme, convingerea fiind că a fost datorită intervenției Prietenului sus-pus al soțului meu.

Sfântului Anton cinstire și, tuturor purtătorilor numelui său, binecuvântări și haruri!

R.V./A.M.