Rusaliile. Papa Francisc: lumea are nevoie de darurile Duhului Sfânt

RV 24 mai 2015. ”Lumea are nevoie de oameni și femei nu închiși, ci plini de Duh Sfânt, care să se dedice reconcilierii și păcii. Lumea are nevoie și astăzi de roadele Duhului Sfânt”: a spus papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată duminică, 24 mai 2015, în bazilica San Pietro, la solemnitatea Coborârii Sfântului Duh. În ultima duminică din timpul Paștelui, Pontiful a prezentat o amplă reflecție la lecturile biblice ale sărbătorii și a subliniat că întăriți de Duhul Sfânt devenim capabili de a lupta fără compromisuri împotriva păcatului și a corupției, care pe zi ce trece se extinde tot mai mult în lume.

Gestul revărsării Duhului Sfânt asupra apostolilor din seara învierii lui Isus (In 20,21.22), se repetă în ziua Rusaliilor, când venirea Duhului este întărită de semne exterioare ieșite din comun. În dimineața Rusaliilor (Fap 2, 1-4) coborârea Duhului are loc într-un mod impunător, ca o vijelie care se abate asupra casei în care era adunată prima comunitate creștină împreună cu Maria, Mama lui Isus și Maica Bisericii pe cale de a se naște. ”Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească”. Cuvântul lui Dumnezeu, mai ales în această zi, ne spune că Duhul Sfânt lucrează în persoanele și în comunitățile care sunt umplute de prezența sa: conduce la tot adevărul (In 16,13), reînnoiește pământul (Ps 103) și dăruiește roadele sale (Gal 5, 22-23).
• «În Evanghelie, Isus promite discipolilor săi că atunci când se va întoarce la Tatăl, va veni Duhul Sfânt, care îi ”va conduce la tot adevărul”. Îl numește întocmai ”Duhul adevărului” și le spune că lucrarea lui va fi aceea de a-i conduce tot mai mult în înțelegerea a ceea ce El, Mesia, a spus și a făcut, mai ales în înțelegerea morții și învierii sale. (…) Grație Duhului Sfânt, cu care au fost umpluți, ei înțeleg ”tot adevărul”, și anume, faptul că moartea lui Isus nu este înfrângerea lui ci expresia cea mai înaltă a iubirii lui Dumnezeu».

Această realitate, pe care ai au trăit-o ca martori oculari, devine Vestea cea bună care trebuie dusă la toți oamenii. În acest fel, darul Duhului Sfânt reînnoiește pământul, după cum spune Psalmul 103 (v. 30). Relatarea din cartea Faptele Apostolilor despre nașterea Bisericii găsește o corespondență semnificativă în acest Psalm, care este un adevărat imn de laudă adus lui Dumnezeu creatorul.
• «Duhul Sfânt, pe care Cristos l-a trimis de la Tatăl, și Duhul Creator, care a dat viață la toată făptura, sunt unul și același. De aceea, respectarea creației este o exigență a credinței noastre: ”grădina” în care trăim nu ne este încredințată ca să o exploatăm, ci ca să o cultivăm și să o îngrijim cu respect (cf Gen 2,15). Dar aceasta este cu putință numai dacă Adam – omul făcut din țărână – se lasă la rândul său reînnoit de Duhul Sfânt, dacă se lasă re-făcut de Tatăl după modelul lui Cristos, noul Adam. Atunci da, reînnoiți de Duhul lui Dumnezeu, putem trăi libertatea fiilor, în armonie cu întreaga creație, și în orice făptură putem recunoaște oglindirea gloriei Creatorului».

Apostolul neamurilor explică în scrisoarea sa către Galateni rodul care se manifestă în viața celor care umblă potrivit Duhului (5,22). Pe de o parte, a remarcat Pontiful, se află ”trupul”, cu alaiul viciilor lui, pe care apostolul le enumeră unul câte unul, și care sunt faptele omului egoist, închis la lucrarea harului lui Dumnezeu. În schimb, în omul care, prin credință, îi permite Duhului lui Dumnezeu să lucreze în propria viață, înfloresc darurile dumnezeiești, cuprinse în nouă virtuți care poartă amprenta bucuriei și pe care Sfântul Paul le numește ”rodul Duhului”: iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunăvoința, bunătatea, fidelitatea, blândețea, cumpătarea. De aici, apelul apostolului care se prezintă ca un adevărat program de viață: ”dacă trăim prin Duh, să ne și purtăm potrivit Duhului” (Gal 5, 16.25).
• «Lumea are nevoie de oameni și femei nu închiși, ci umpluți de Duh Sfânt. Închiderea față de Duhul Sfânt este nu doar lipsă de libertate, dar și păcat. Sunt atâtea feluri de a se închide la Duhul Sfânt: în egoismul avantajului propriu, în legalismul rigid – ca atitudinea învățătorilor legii pe care Isus îi numește ipocriți – în lipsa de memorie pentru ceea ce Isus a învățat, în trăirea vieții creștine nu ca slujire ci ca interes personal, și așa mai departe. Lumea are nevoie de curajul, speranța, credința și perseverența discipolilor lui Cristos. Lumea are nevoie de roadele, de darurile Duhului Sfânt, cum le enumeră Sfântul Paul: iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, bunăvoința, bunătatea, fidelitatea, blândețea, cumpătarea (Gal 5,22). Darul Duhului Sfânt a fost revărsat din belșug asupra Bisericii și a fiecăruia dintre noi, ca să putem trăi cu credință genuină și caritate activă, ca să putem răspândi semințele reconcilierii și ale păcii. Întăriți de Duhul Sfânt – care călăuzește, ne conduce la adevăr, care ne reînnoiește pe noi și întregul pământ, și care ne dăruiește roadele sale – întăriți de Duhul și de aceste daruri multiple, devenim capabili de a lupta fără compromisuri împotriva păcatului, de a lupta fără compromisuri împotriva corupției – care zi de zi se extinde tot mai mult în lume – și de a ne dedica cu perseverență și răbdare lucrărilor dreptății și ale păcii».

(rv – A. Dancă)