Biserica Catolică are patru noi Sfinte, din care două sunt palestiniene

RV 17 mai 2015. A rămâne în Cristos, uniți Lui ca mlădițele pe viță, pentru a aduce rod îmbelșugat de iubire. La Sfânta Liturghie celebrată duminică, 17 mai 2015, în Piața Sfântul Petru, papa Francisc a ridicat la gloria altarelor patru călugărițe care de acum încolo vor fi cinstite în rândul sfinților: o călugărița franceză, Ioana Emilia de Villeneuve, două călugărițe palestiniene - Maria Alfonsina Danil Ghattas și Maria a lui Isus cel răstignit – și una italiană, Maria Cristina (Brando) a Neprihănitei Zămisliri. Zeci de mii de pelerini au luat parte la riturile sacre, printre ei aflându-se și președintele Palestinei, Mahmoud Abbas, patriarhul latin de Ierusalim Fouad Twal și o delegație israeliană pe care papa Francisc a salutat-o la încheierea Sfintei Liturghii.

Să ascultăm mai întâi un scurt profil biografic al noilor sfinte. 

Sfânta Ioana Emilia de Villeneuve – s-a născut în Franţa, la Toulouse, pe 9 martie 1811, într-o familie de nobili francezi. Cu o sensibilitate specială faţă de nevoile religioase ale timpului şi nevoile materiale ale apropiaţilor, s-a dedicat grijii pentru oamenii săraci şi cei exploataţi moral. Pentru aceştia a fondat Congregaţia Surorilor Neprihănitei Zămisliri, care a crescut treptat atât în Franţa, cât şi în misiunile îndepărtate. Spiritualitatea sa a fost caracterizată de umilinţă, spirit de rugăciune, abandon total, caritate mărinimoasă şi constantă. Sora Ioana Emilia de Villeneuve a murit pe 2 octombrie 1854, din cauza unei holere pe care a contactat-o îngrijind bolnavii în timpul acestei epidemii în Franţa. A fost proclamată Fericită de papa Benedict al XVI-lea în 2009.

Sfânta Maria Cristina a Neprihănitei Zămisliri – s-a născut în Italia, la Napoli, pe 1 mai 1856. Încă de copilă, a manifestat o sensibilitate aparte pentru valorile religioase, în mod special faţă de cele care aveau în centru misterul euharistic. Împreună cu câteva prietene, a dezvoltat ideea de a fonda o nouă familie religioasă, care a primit ulterior numele de „Surorile victime ispășitoare a lui Isus în Preasfântul Sacrament”. Aceasta a avut ca misiune dorinţa de împlini «ispăşirea şi îndreptarea pentru  făcute Domnului cu păcatul». Surorile au răspândit pas cu pas devoţiunea personală pentru adoraţia Euharistică şi au dat viaţă multor opere educative şi caritative. Mereu încrezătoare în Providenţa Divină, sora Maria Cristina a ştiut să înfrunte numeroasele dificultăţi şi boli, într-o comuniune permanentă cu Isus în Euharistie. Devotată până în ultima clipă rugăciunii şi operelor de caritate, a murit pe 20 ianuarie 1906. A fost proclamată Fericită de Ioan Paul al II-lea în 2003.

Sfânta Maria Alfonsina Danil Ghattas – s-a născut în Ţara Sfântă, la Ierusalim, pe 4 octombrie 1843. A frecventat din clasele primare şcoala Surorilor „Sf. Iosif al Apariției”, unde a descoperit şi vocația sa la viața consacrată. Simţindu-se inspirată de Fecioara Maria, a dat viaţă unei noi comunităţi religioase, a „Surorilor Sfântului Rozariu”. Fericita şi-a desfăşurat activitatea de predare şi a deschis centre în diferite zone ale Orientului Mijlociu. Pentru funcţionarea acestora, de multe ori costisitoare, nu a avut alt scop decât respectarea pe deplin a voinței Domnului, pentru iubirea căruia a trăit sacrificii enorme. Pe 25 martie 1927 a atins fericirea promisă de Cristos slujitorilor săi credincioşi. A fost beatificată de Benedict al XVI-lea în 2009.

Sfânta Maria a lui Isus cel Răstignit– s-a născut în Țara Sfântă, la Nazaret, pe 5 ianuarie 1846. După ce a rămas orfană la trei ani, în timpul adolescenţei a fugit de o căsătorie forțată și a supraviețuit în mod miraculos unei agresiuni care dorea să-i ia viaţa. A intrat în serviciul mai multor comunităţi religioase, şi s-a mutat la Marsilia. În 1867, urmându-şi chemarea, a intrat în Mănăstirea carmelită din Pau. Trei ani mai târziu, a fost trimisă la Mangalore, fiind prima carmelită ajunsă pe pământul indian. În 1875 a fost trimisă cu alte surori la Mănăstirea carmelită din Betleem, unde a murit pe 26 august 1878, în faimă de sfințenie, atât între creștini, cât și între musulmani. A fost proclamată Fericită de Ioan Paul al II-lea în 1983.

La predica Sfintei Liturghii, papa Francisc a subliniat că cele patru noi Sfinte arată începând de astăzi calea către cer:
• ”A rămâne în Dumnezeu și în iubirea sa, pentru a vesti prin cuvânt și viață învierea lui Isus, dând mărturie pentru unitatea dintre noi și pentru caritatea față de toți oamenii. Iată ce au făcut cele patru Sfinte astăzi canonizate”.

Papa a evidențiat splendoarea mărturiei Sfinților, arătând legătura cu Cristos care traversează veacurile, îndatorirea Bisericii misionare și experiența ”directă și minunată a învierii” lui Isus pe care au avut-o apostolii, pe a căror mărturie oculară ne întemeiem credința noastră:
• ”Imitându-i pe apostoli, fiecare discipol al lui Cristos este chemat să devină mărturisitor al învierii sale, mai ales în acele ambiente umane în care este mai puternică uitarea lui Dumnezeu și rătăcirea omului”.

Vibrant, apelul papei la rugăciunea ”Regina Coeli”, recitată la încheierea Sfintei Liturghii în Piața Sfântul Petru. Privind la cele patru noi Sfinte și la teritoriile lor de proveniență, Pontiful a îndemnat la asumarea misiunii creștine, la alimentarea speranței și a păcii:
• ”Prin mijlocirea lor, Domnul să dăruiască un nou avânt misionar respectivelor țări de origine. Inspirându-se din exemplul lor de milostivire, caritate și reconciliere, creștinii din aceste țări să privească cu speranță la viitor, continuând pe calea solidarității și a conviețuirii fraterne”.

(rv – A. Dancă - M. Caba)