Papa Francisc: primul Pontif din istorie la un templu valdez

RV  08 aprilie 2015. „Sobrietatea şi fraternitatea sunt specifice atât tradiţiei valdeze, cât şi papei Francisc. Îl aşteptăm cu multă bucurie!” – cu acest mesaj a comentat pastorul Eugenio Bernardini reţeaua de socializare Twitter, vestea vizitei primului Pontif din istorie la un Templu valdez: papa Francisc. Vizita ecumenică la Tempul Victor Emanuel din Torino (Vittorio Emanuele) este programată pentru 22 iunie a.c., cu ocazia vizitei pastorale a Papei pentru Expoziția Sfântului Giulgiu la Torino și a celebrării bicentenarului Sfântului Ioan Bosco, în acelaşi oraş.

Într-un interviu pentru postul nostru de radio, pastorul valdez a explicat cum s-a născut ideea acestei vizite extraordinare:

„A luat fiinţă acum doi ani, când papa Francisc a devenit succesor la Scaunul lui Petru şi a alege un nume atât de semnificat semnificativ, cel puţin pentru noi. Aceasta ne-a impresionat, împreună cu primele sale cuvinte adresate şi primele gesturi. Amintesc cu această ocazie că Mişcarea Valedeză s-a născut cu peste 8 secole în urmă, dintr-o experienţă de convertire spirituală a unui laic, a cărui istorie semăna foarte mult cu cea a Sfântului Francisc de Assisi. Asemănările dintre aceste două mişcări, cea franciscană şi cea valdeză – care a devenit după anul 1500, Biserica valdeză – sunt impresionante: sobrietate, simplicitate, esenţial, apropierea faţă de cei săraci… În fine, toate aceste aspecte ne-au impresionat la papa Francisc şi alături de  felul său de a interpreta ministerul. I-am făcut această invitaţie în luna noiembrie şi a fost acceptată, spre marea noastră bucurie!”

Întrebat ce semnificaţie are pentru valdezi acest gest al Papei, el mărturiseşte că este fără îndoială un punct de cotitură în istoria Bisericii:

„Mișcarea ecumenică, experiențele și cunoştinţele personale din aceste decenii au fost de mare importanță. De asemenea, colaborările pe diferite planuri cu Biserica Catolică, printre care: traducerea Bibliei, studii teologice sau acordul cu Conferința Episcopală Italiană pentru căsătoriile între catolici și valdezi. Au fost pași importanți, dar cu siguranță nu s-a întâmplat că un Papă să intre până acum într-o biserică valdeză. Aşadar, acest eveniment care va avea loc pe 22 iunie, înseamnă mult pentru noi: pe de-o parte ne dă confirmarea unui parcurs bun, care a purtat roade, și pe de altă parte ne dă un impuls suplimentar. Importanţa sa cea mai mare nu este doar la nivelul relațiilor diplomatice dintre bisericile creștine de diferite confesiuni, cât faptul că în ciuda diversității și multitudinii de poziții pe care le avem, putem găsi modalități de a exprima împreună cuvinte și gesturi care societatea noastră le cere creștinilor de astăzi, și pe care noi avem responsabilitatea de a le oferi”.

Se poate aştepta că vizita papei Francisc la templul valdez din Torino să deschidă noi perspective ecumenice, dar este întâi de toate un gest simbolic, a mai spus pastorul Bernardini:

„Într-un moment în care cuvântul Domnului sau diferența dintre religii revenit a fi o problemă – într-un moment în care există cineva care folosește religia în mod instrumental şi cartea sfântă sau diferențele pentru a avea o atitudine de învingător, în principal pentru a nega pluralitatea – cred că este important ca noi să dăm în schimb un exemplu contrar, care arată că prin colaborare se pot dezarma limbajele şi propaganda celor care cred că singura soluţie este uniformitatea religie. Aceasta cred că este o componentă foarte importantă a acestei gest simbolic al Papei”.

În interviul pentru Radio Vatican, pastorul valdez a subliniat de asemenea această vizită a Pontifului la templul din Torino, are loc într-un loc după mai bine de un secol de când valdezii au avut la Torino libertate de exprimare, după secole e marginalizare şi persecuție. „Cu toate că prejudicata a dispărut în urmă cu 150 de ani, a încheiat el, a fost nevoie de un parcurs lung”.

Din acest punct de vedere, Biserica Valdeză consideră că această vizită va reprezenta şi confirmarea  unui prezent diferit, în care cei care mai au încă prejudecăţi să le poată arhiva.

(rv–M. Caba)