Albania. Adunarea europeană a superiorilor generali (UCESM)

RV  27 martie 2015.  „Să ne gândim la Anul Vieţii Consacrate ca la ocazia oportună pentru reînnoire. Întreaga Biserică să fie «condimentată» de prezenţa voastră umilă, dar incisivă” – acestea sunt cuvintele pe care mons. Angelo Massafra, vice-preşedintele Consiliului Conferinţelor episcopale europene (CCEE) şi preşedinte al Conferinţei episcopale din Albania, le-a adresat Adunării generale a Uniunii Conferinţelor europene a superioarelor şi superiorilor majori din Europa (Ucesm), aflată în desfăşurare la Tirana până sâmbătă, 28 martie.

Arhiepiscopul a contextualizat intervenţia sa în Anul Vieţii Consacrate, oprindu-se asupra interpretării raportului dintre episcopi şi viaţa religioasă, în mod particular asupra carismei unitare care există între Păstorul locului şi diferitele realităţi ecleziastice locale.

„Episcopul, a spus mons. Massafra, exercitând paternitatea sa spirituală specifică ministerului pe care l-a primit, are datoria principală de a discerne, recunoaşte, accepta şi încuraja propăşirea carismelor pe care Duhul Sfânt le dăruieşte poporului său, atât la nivel personal, cât şi în ordinele religioase, mişcările sau asociaţiile Bisericii”.

Spiritul Rusaliilor în antiteză turnului Babel

Vicepreşedintele Uniunii superioarelor şi superiorilor europeni a reamintit că scopul Bisericii este acela de «a fi» aceeaşi comunitate pe care Duhul Sfânt a format-o la Rusalii, în antiteză cu turnul Babel: „Biserica înseamnă «a trăi şi a răspândi» acea comuniune subzistentă Sfintei Treimi”  – a spus arhiepiscopul.

În acest sens, el a invitat superiorii şi superioarele majore din Europa să reînceapă redefinirea rolurilor în Biserică, pornind de la identitatea instituţională şi carismatică, luând în considerare numeroasele documente care au fost create de la Conciliul Vatican al II-lea până astăzi”.

De fapt, insistă vice-preşedintele CCEE, „Viaţa Consacrată nu este un model alternativ al Bisericii, un fel de Biserică în interiorul Bisericii, ci mai degrabă o parte vie a Bisericii care, cu un spirit profetic, pune în mişcare poporul lui Dumnezeu, prin urmarea fidelă a Învăţătorului, în succesiunea semnelor timpului”.

Modelul legăturii dintre episcopi şi congregaţii

Pentru mons. Massafra, modelul care oglindeşte cel mai mult această legătură dintre episcop şi ordinele religioase, şi în acelaşi timp raportul dintre membrii acestora, este instituţia familială:

„se ştie cât de falimentar poate deveni raportul părinte-copil când cei din urmă sunt constrânşi să devină ceea ce îşi doresc părinţii; atunci când părinţii, în loc să încurajeze şi să canalizeze resursele copiilor, îi obligă la anumite alegeri, ei distrug darul pe care Domnul l-a pus în copii; un dar care trebuie descoperit, recunoscut, acceptat şi îngrijit pentru a creşte: este vocaţia personală(…) Aceasta este datoria părinţilor faţă de copii”.

Încurajarea punctelor de întâlnire între persoanele religioase, episcopi şi familie

Prin urmare, este important ca ordinele şi comunităţile religioase, familia şi episcopul să găsească punctele de legătură care favorizează această relaţie. „În acest fel, viaţa Bisericii ar fi vie, bazată pe resursele fiecărui mădular, valorizând vocaţiile şi carismele fiecărui membru”.

„Mă întreb cum se poate ca după atâţia ani de studiu, conferinţe şi sinoade să nu se fi ajuns încă la această armonie dintre părţile Bisericii pe care o visăm, o dorim şi o aşteptăm?” – a mai adăugat vice-preşedintele CCEE, fiind convins că „aceasta este o problemă care nu va fi rezolvată în termeni doctrinali, ci în cadrul unei umanităţi născute din spiritualitate”.

 (rv–I.Piro–M. Caba)