Slovacia. Cultura vieţii şi revoluţia papei Francisc

RV  25 martie 2015. „Bucuria, responsabilitatea şi tandreţea, sunt simţămintele cu care creştinii poate răspunde concret la întrebarea: ce putem face pentru a răspândi cultura vieţii?”   – sunt cuvintele cardinalului Lorenzo Baldissieri, secretar general al Sinodului Episcopilor din Slovacia, în reflecţia sa la întâlnirea organizată marţi, 24 martie, la Bratislava, de episcopii slovaci.   

Invitat de preşedintele Conferinţei episcopale din Slovacia– arhiepiscopul Stanislav Zvolenský – purpuratul a contextualizat intervenţia sa în spaţiul inter-sinodal actual, în care Biserica reflectă asupra vocaţiei şi misiunii familiei, în vederea Sinodului din luna octombrie.

Vorbind despre «cultura vieţii», cardinalul  a menţionat enciclica Evangelium vitae a papei Ioan Paul al II-ea, aflată pe 25 martie în ceas aniversar, care este dedicată acestei teme. Pornind de la aceasta, cardinalul a făcut referinţă la «cultura vieţii» în magisteriul papei Francisc, care, spune el, ne invită „să extindem frontul luptei”.

Pentru o cultură a vieţii trebuie să combatem împotriva „manipulării vieții care este  posibilă astăzi prin tehnologii sofisticate și nocive, între biotehnologie şi ideologii libertariene, de multe ori sponsorizate de grupuri puternice”, cât şi a „umilirii inacceptabile a vieţii produse de un pact ticălos între politică și economia de piață”.

De fapt, a adăugat el, pentru papa Francisc «cultura vieții» este legată de „atenţia pentru cei săraci”, care  este foarte diferită de bunăstarea exagerată.

Cu toate acestea, a avertizat cardinalul Baldisseri, papa Bergoglio „ne învață să nu se complăcem în defetism și să evităm discuţiile. Să nu avem un gând «împotriva» cuiva, ci «pentru» cineva; să nu adoptăm metoda unui «nu» vehement, ci a unui «da». Să ajungem la asumarea unui nou stil, în care conținutul esenţial al Evangheliei vieţii este reafirmat și proclamat, dar cu atenție, pentru a evita tentația de im pune sarcini insuportabile. Acest lucru, a menționat el, „este marea revoluție a papei Francisc: revoluția limbii vorbite şi a atitudinii, în fidelitate totală față de doctrina socială din toate timpurile; revoluția tandreţei și a milostivirii, care ne aduce imediat în minte cuvintele rostite la începutul Conciliului Vatican al II-lea de papa Ioan al XXIII-lea”.

Prin urmare, el ne îndeamnă să trecem de la luptă la propunere, așa cum a observat deseori şi papa Benedict al XVI-lea  în reflecţiile sale „asupra mentalităţii contraceptive, a avortului, eutanasiei, umilirea instituției familiei, ideologiei de gen (…)”.

Cu toate acestea, a explicat imediat cardinalul, „acest strigăt de alarmă nu trebuie să ne conducă la pesimism sau resemnare şi nici nu ne poate justifica anatema. Din potrivă, acesta depinde de dimensiunea pozitivă a «culturii vieții», ceea ce conduce la ceva creativ şi original, la o propunere de sens și valori”.

În ultima parte a discursului său, cardinalul a subliniat legătura strânsă dintre Evanghelia vieţii și Evanghelia familiei, având în vedere „dublul Sinod” dorit de papa Francis. Concentrându-se în special pe Relatio Sinodi aprobată la finalul reuniunii extraordinare din 2014 și pe Lineamenta celui care urmează, prelatul consideră că trebuie revizuită atenţia asupra enciclicei Humanae Vitae a papei Paul al VI-lea– care „se rezumă adesea la o lectură parțială și tendențioasă”.

De aceea, „documentul va fi înţeles doar măsura în care îi putem arăta «reversul medaliei», adică proclamând frumusețea și măreția căsătoriei potrivit Planului măreţ a lui Dumnezeu.

În acest sens, cardinalul a mărturisit că în pregătirea pentru noului instrumentum laboris sinodal şi trimiterea recurentă la Humanae Vitae demonstrează că diferitele organisme ecleziale și credincioșii surprind legătura inseparabilă dintre Evanghelie familiei și Evanghelia vieţii.

 (rv–M. Caba)